Pagini

Acesta este un Blog cu şi despre scriitorii români contemporani.

marți, 28 ianuarie 2014

LUCIAN ALECSA - Scriitorul la 60 de ani!



                                                                LA MULŢI ANI!



Născut la 31 ianuarie 1954 în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani. A urmat Liceul Teoretic Siret, Botoșani, promoția 1973. A funcționat ca referent la Casa de Cultură din Săveni; membru în colegiul de redacție al revistei botoșănene de cultură "Hyperion". Actualmente ziarist şi redactor-şef adjunct la revista de cultură Hyperion. Colaborează cu versuri și recenzii la revistele: Ateneu, Caiete botoșănene, Cronica, Convorbiri literare, Luceafărul, Poesis, Vatra, Gazeta de Botoșani, Monitorul de Botoșani, Evenimentul de Botoșani. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Tradus în diferite antologii în rusă, engleză, spaniolă, italiană şi arabă.

Cărţi publicate: Oraşul de ghips (versuri), Editura Cronica, Iaşi, 1992, Ars Apocalypsis (versuri), Editura Axa, Botoşani, 1996, Asupra căderii (versuri) Editura Axa, Botoşani, 1999, Recurs la joc secund (roman), Editura Axa, Botoşani, 2000, Deasupra căderii. A doua geneză (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, Judecătorul (roman), Editura Timpul, Iaşi, 2004, Ţinutul Klarei (versuri), Editura Dionis, 2005, Iluzionista Babette (versuri), Editura Vinea, Bucureşti, 2008, Nelegiuitul amant (roman), Editura Paralela 45, 2008, Piteşti, De veghe în lanul cu moroi (versuri), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009, Viaţă mahmură şi neagră (versuri), Editura Brumar, Timişoara, 2010 şi Klara, Babette şi alte iluzioniste (antologie de versuri), Editura Tipo Moldova, Iaşi, Moartea e bine mersi, (roman) Editura Paralela 45, Piteşti, 2012.

Premii
Premiul pentru poezie acordat de Asociația Scriitorilor din Iași, 1993
Premiile APLER și Convorbiri literare, 2001, pentru romanul Recurs la joc secund.

Referințe critice
În periodice: G.Dorian, S.Lazarovici, G.Bancaru, D.Stanca, V.Pop, V.Spiridon.

Bibliografie
Silvia Lazarovici, Dicționarul scriitorilor botoșăneni, Ed. Geea, 2000:
Gellu Dorian, Nord - Antologia poeților botoșăneni de azi, coordonator, Ed. Axa, 2009.




Nebunul şi soldatul

Nebunul îşi spală zilnic cămaşa de forţă
cu periuţa de dinţi din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gigaşe ale superiorilor
ambii siliţi de insomnie

nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică şi plină de ţinte de aur
haleşte în neştire pilitură de nervi oxidaţi
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăşi dinţii de lapte
îşi pansează barba c-un cleşte steril
de teamă să nu-şi infecteze fanteziile

soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de poţelan
clămpăne sub jetul înjurăturilor
caporalul îl loveşte cu bombeul peste meclă
aducându-i aminte c-a lăsat acasă o fată borşoasă
i s-a deschis corespondenţa
i s-a pârjolit intimitatea

ambii îşi trasează lângă ferestre stoluri de păsărele
gălăgioase şi viu colorate
aşa, doar să le ţină de urât şi să aibă cu cine conversa!

peste rafturile de amintiri ale nebunului
suflă crivăţul în draci
cuvintele ploşniţă
plesnesc ca arse
hărmălaie mare în plămânii medicului de gardă
în schimb
în bârlogul sentimentelor cazone

se culcuşesc tot felul de mândre
care de care mai despuiată
soldatul face instrucţie cu ele
cât e somnul de lung
până ce sufletul i se face leoarcă de transpiraţie
şterge grăsimea de pe gamelă cu emoţiile lor neclăite
ochii-i colindă hai-hui
printre grenade, îngeri şi minijupe

seară de seară
umbrele celor doi horesc şi joacă ţonţoroiu
sub streaşina aceluiaşi ospiciu
administrat de mine.


miercuri, 1 ianuarie 2014

El a fost aici şi noi am ştiut!.. Traian T Coşovei (n. 28 noiembrie 1954 - d. 1 ianuarie 2014)







Poemul


A venit vremea să-mi adun singuratatea ca pe o sumă mica
de bani.
A venit vremea să-mi termin poemul.
Strigătele s-au
ispravit, marile ploi sunt şi ele pe sfârşite.
Departe, peste oceane de sticlă
cascada genunchilor tăi se sparge de stânci.
Acum va trebui să-mi termin şi eu poemul -
ca să pot să traiesc
va trebui să-l închei ca pe o veche uniformă militară;
va fi ca şi cum voi pleca într-o lungă călatorie.
Voi închide uşa, voi scrie pe ziduri cu sânge de miel,
voi bate în cuie fereastra - dâre groase de var voi trage pe garduri, îmi voi umple trupul cu grăsime de urs mă voi bâlbâi groaznic.
Acum, numai să pun drugul la uşa - numai să deschid robinetele casei, să strige
lumina;
 El trebuie să apară, trebuie să fie prin apropriere.
Ma voi tunde garcon, il voi vâna fără milă.
Fara milă voi smulge poşeta bătrânei de la subsol voi răscoli în întunericul ei mirosind a lavandă voi călca în picioare scrisorile de pe front,
poliţele de asigurare;
El trebuie să fie aici!
Voi cauta în dulapiorul de medicamente, cu foarfecele îi voi decupa fotografia - cu foarfecele îmi voi face loc prin mulţime, cu foarfecele bătrânei doamne îmi voi decupa
o casă, o iubită, un vis.
Dar el este pe aproape - o simt - pentru blana acestui poem sunt în stare să-mi uit prietenii, sa-mi vând sufletul să-mi vopsesc, încet faţa cu cenuşa marilor biblioteci ale lumii!
A venit în sfârşit vremea să-mi termin si eu poemul.
Acum, chiar acum (numai puţin, va rog - înca puţin, va
implor)
cu poemul acesta imi voi caştiga viaţa.

El a si fost, poate a şi trecut
Lasaţi-mă numai să-l încep.
Lasaţi-mă numai să-l termin.