Pagini

Acesta este un Blog cu şi despre scriitorii români contemporani.

duminică, 8 februarie 2015

MARIN TOMA














« Sunt un poet al dragostei şi iubirii, un poet ce iubeşte versul clasic dar îl aceptă şi pe cel apărut după ’89,  modern,  de bun gust, nu schizofrenic, adacadabrant, cum incearcă unii poeţi de azi… »




1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

     Aş dori să încep cu un fragment din romanul meu „Zorii Pământului”:
 « Pe mine, singurul băiat, tata, Dumnezeu să-l odihnească, mă vrea de ajutor. Să fiu sprijinul familiei, să muncesc pământul, să-l ar, să-l seamăn, să-l ascult pe pământ, să nu-l părăsesc toată viaţa. Câtă credinţă aveau părinţii noştri asupra pământului! Cei mai mulţi tineri luptaseră pentru acesta cu arma în mână. Nu ştiu eu câţi mai rămăseseră acasă, fără să fi pus mâna pe armă, dar când m-am făcut băiat mare, am aflat că, în satul acela, Domniţa Maria, patruzeci şi şase dintre ei nu s-au mai întors în bătătura caselor. Celor mai mulţi li s-au ridicat cruci în curtea bisericii şi în jurul unui monument închinat şi altor tineri morţi într-un alt război. Primul război mondial, 1916-1918, şi tot pentru pământ au murit, fie pentru brazda lui, fie pentru tot pământul acestei ţări. Şi cei care s-au întors, n-au găsit pământul pregătit a le oferi roadele. Trebuia muncit, şi ei nu aveau cu ce şi cu cine. Tatăl meu luptase pe front şi a avut zile de s-a întors acasă. După câţiva ani, îl simţeam cum se bucură că mă are pe mine băiat, să-i fiu de ajutor. Dar eu, dacă i-am greşit, îl rog să mă ierte şi acum de acolo de unde se află. Terminasem patru clase, el numai două şi nu putea să-mi explice orice, eu, cu mintea mea de copil, începusem să-l iscodesc. Venise timpul să mă despart de ghiozdanul acela din pânză de cânepă pe care nu-l voi uita niciodată, iar el, devenea tot mai tăcut! Nu mă mai lua în braţe şi nu mă mai urca pe iapa aceea mare cât un munte şi neagră corb, pe care cu mare bucurie mi-o dăruia mie de avere... cu plug, cu boroană şi căruţă. Fetele, spunea el, n-au ce face cu ele. Dar, vine o vreme când trebuie să hotărăşti. Oare cine hotărăşte? Tu sau destinul care zice că-ţi este hărăzit de la naştere sau mai dinainte să se termine cele nouă luni trăite în trupul obosit al mamei? Cât despre pământ şi cele ce se li se cuvin fetelor  în zilele noastre, vedem că s-a schimbat rânduiala făcută de părinţii noştri. Şi eu am avut un destin! Să trăiesc departe de cal şi de căruţa tatii, dar să iubesc pământul şi oamenii acestei ţări. Ce noroc pe capul meu! Şi toate acestea s-au petrecut pentru că tatăl meu m-a învăţat, cu adevărat, despre rosturile vieţii, îi mulţumesc încă o dată. Cine ştie, poate m-o auzi!”
Deci, eu cred în destin! Opţiunea ese colaterală, ti-o poţi schimba şi pe ultima sută cum se zice, mai ales în zilele de azi, când cei mai mulţi, în special tinerii, îşi schimbă opţiunea în funcţie de interese... destinul îl hotăreşte Divinul de aceea este atât de abstract, nemanevrabil după voinţa fiecăruia, el este al fiecăruia dar nu asemănător.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

Desigur, nu pot uita primele încercări în versuri din clasele 5-7 pe care le afişam la gazeta de perete a şcolii din Dor-Mărunt, pe care le citeau cu  emoţie şi le comentau colegii în recreaţii şi pe care de cele mai multe ori le trimiteam la « Scânteia Tineretului » de la care primeam răspunsuri de încurajare, iar marea bucurie o trăiam atunci când mai vedeam câte una şi publicată.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

Drumul până la prima carte a fost unul lung, dar, scrierile, exerciţile cu scrisul nu le-am întrerupt nici pe timpul satisfacerii stagiului militar. Revista „Pentru Patrie,, imi găzduia aceste scrieri, iar până la primul volum au trecut ani mulţi până să vadă lumina tiparului dar,  totulşi toate la timpul lor; .......”Zorii Pământului,, (Proză, 2001); „Cuscrele”(roman, 2002); Cartea Dorului –Mărunt(2001) Din sfera politicului (Epigramă, 2001) „La Dor-Mărunt, Eroii au venit acasă” (documentar); Monografia „Comunei Belciugatele” (două ediţii de la 1501-2001); ” Român deportat în ţara sa”; Monografia localităţii Fundulea de la primele atestari până in anul 2001; Antologia Dor de Dor (epică, lirică, plastică peste 400 de pagini in patru ediţii); ....FONDATORUL SĂPTĂMŢNALULUI „MAGAZINUL SATELOR (97  APARIŢII); ....în2013 volumul de versuri intitulat „La poarta sufletului tău” iar în 2014 volumul „POEM NETERMINAT”
Au scris despre cărţile mele:
Corneliu Leu, Nicolae Dragoş, Radu Cârneci, Iulian Talianu, Gheorghe Frangulea, Dacici Mirela, Petruş Andrei, (Puieşti-Vaslui), Ion Gaghii (Giurgiu), Mihail I.Vlad, (Târgovişte), Menuţ Maximinian (Răsunetul de Bistriţa), Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, poeta Ioana Nuţu Piersică ş.a Publicaţii în care a apărut numele autorului de faţă: revista „Amurg Sentimental” (Bucureşti), „Monitorul de Neamţ”, „Adevărul de Cluj”, „Cuvântul liber”(Giurgiu), „Bocancul Literar” (Cluj),”Informaţia Prahovei”,”Jurnalul de Dâmboviţa”, revista „Visătorii”-Puieşti-Vaslui), Actualitatea de Cluj, Actualitatea botosăneană, Revista Luceafărul de Botoşani. Am publicat în mai toate ziarele locale din Călăraşi. Am promovat în paginile publicaţiilor fondate,  peste 300 de poeţi, prozatori, pictori şi alti oameni de diferite profesii. Revista „Dor de Dor „ a obţinut Diploma de Merit în anul 2006 din partea „Asociaţiei Române pentru Patrimoniu”.

Marin Toma peste puţine zile va  împlini pe data de 20 februarie, 2015, varsta de 68 de ani. (n.red. « La mulţi ani ! »)

Pentru activitatea literară dar şi pentru transmiterea actului de cultură la nivel local şi national, i-afost decernate mai multe diplome şi medalii precum şi titlul de Cetăţean de Onoare al Comunei Domneşti  din judeţul Argeş iar în 2014, a primit Diploma de Cetăţean de Onoare al comunei natale-Dor-Mărunt.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

Fiind fiu de ţăran, m-am simţit atras din fragedă copilărie de clasicii români dar imi este greu să pot face o listă, un clasaament al scriitorilor care mi-au  influienţat scrierile mele, deşi, citind o lungă prioadă prin cenaclurile bucureştene, ori la apariţia unei cărţi din cele enumerate, scriitori de marcă, îmi compara scrierile chiar cu cele a le lui  Zharia Stancu, Marin Preda, Mihail Sadoveanu.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

Fără o corelare între aceşti trei factori din viaţa socială,nimic nu ar funcţiona chiar până la nivelul unei mici comunităţi. Conştiinţa poate fi de grup dar nu poate funcţiona perfect, existând şi indivizi care se manifestă individual cerând mai mult ce nu i se cuvine, aflat mereu în conflic cu ceilalţi. Cât despre raportul dintre cetăţean şi scriitor cu precădere în ultimele două decenii şi jumătate,  personal eu nu-l mai regăsesc, unde să se întâlnească acesta cu cetăţenii într-o localitate rurală?... iar dacă acesta trece pe uliţă într-o localitate cu două mii de suflete cine-l recunoaşte ori câţi a auzit de el? Despre celălalt raport, scriitor şi putere, mulţi îşi vând calitatea de scriitor pe bani mulţi… vezi edituri infloritoare, tipografii furate şi însuşite, filozofi stând la cine de taină cu puterea la vârf dar şi din eşaloanele doi şi trei.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

Sunt un poet al dragostei şi iubirii, un poet ce iubeşte versul clasic dar îl aceptă şi pe cel apărut după ’89,  modern,  de bun gust, nu schizofrenic, adacadabrant, cum incearcă unii poeţi de azi care au depăşit vârsta octogenară şi au părăsit poezia clasică cu rimă şi  se bat pe premii marii cu poezia lor rotundă în patru colţuri de care nu va rămane nimic în istoria literară. Aici vorbim şi de reviste literare numai a le lor unde se publică ei pe ei. Intâlnim cazul acesta şi la Botoşani unde un membru al comunităţii îşi arogă dreptul de decizie în breaslă.

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

Când te ocupi de tehnoredactarea unei reviste literare de 32 de pagini, când te ocupi de editarea unui volum de 435 de pagini precum Poesis şi Creaţie, dedicat lui Mihai Eminescu-Voievodul Poeziei Româneşti ce cuprinde peste 55 de personalităţi care au dedicat în viaţa lor măcar o poezie poetului naţional dar şi multe materiale care ne dovedesc ştiinţific  modul de viaţa, iubire, suferinţă, şi pe care trebuie să o lansezi în luna august curent, cu ocazia fazei finale a celei de a zecea ediţie a Concursului Naţional de Poezie « Dor de Dor », nu ştiu dacă mai există somn de o noapte întreagă.


Faculataiv :
7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Sunt fiul fostului ţăran/
născut în ‘47-n sat/
Un sat din Bărăgan/
Când m-am născut în satul cu noroi până la gleznă/
Nici lampă nu aveam în casă, iar mama, m-a-nfăşat prin beznă


Dor Mărunt, Călăraşi, 2015