Dumitru Monacu

„Scriitorul ar trebui să fie în societatea de azi interfața între cetățean și mediul politic (putere). Din păcate, condiția scriitorului în România de azi reflectă disoluția unei societăți (încă !) în derivă. Sunt promovate cu totul alte valori, educația, cultura fiind cu adevărat copiii vitregi ai lumii de azi.”

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

1.Nu am nici cea mai mică îndoială că împletitura dintre destin și opțiune reprezintă de fapt o

 complementaritate între voința divinității și voința individului. În cazul meu, destinul a fost darnic iar opțiunea inspirată, din moment ce, încă de pe vremea școlii generale  simțeam  chemarea jocului în universul cuvântului (destin) și îmi găseam întotdeauna timp, loc și spațiu pentru aceasta (opțiune). Așa am început construcții de versuri scurte și oarecum hazlii care ulterior au devenit punctul de plecare al epigramelor, sau catrenelor și poeziilor umoristice.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

2. Prima realizare literară în domeniu, cu adevărat profesionistă, am consemnat-o în anul 1985 când ziarul botoșănean ”Clopotul” mi-a publicat epigrama ”Unui student chefliu” (Nu-i pentru nimeni un secret / Că ar fi premiant pe dată / Dacă s-ar trece în carnet / Și notele ... de plată !). A urmat apoi o colaborare destul de fructuoasă cu revista Flacăra Rebus în care am publicat diferite jocuri bazate tot pe ... mânuirea cuvântului : metagrame anagramate, acrostihuri, criptografii și altele.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

3. Drumul până la prima carte a fost extrem de lung întrucât aproape două decenii, din 1991 și până în 2010 nu am atins decât extrem de sporadic subiectul scrisului. Culmea a fost că, după ce mă șlefuisem oarecum în arta realizării epigramei, am scos în 2010 un volum de ... schițe umoristice, vorba unui amic, ”epigrame în proză” !

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

4. Deși am făcut un liceu eminamente real (Liceul de Informatică Iași), profesorul de limba și literatura română – Emil Alexandrescu (devenit călugăr după pensionare !) -  mi-a schimbat total concepțiile despre lume și viață, scoțând în evidență frumosul în contrast cu rigurosul,

punând mereu în antiteză arta și matematica. Apoi, revista Rebus a reprezentat punctul de plecare în explorarea limbii române, DEX-ul fiind a doua carte a cărților.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

5. Scriitorul ar trebui să fie în societatea de azi interfața între cetățean și mediul politic (putere). Din păcate, condiția scriitorului în România de azi reflectă disoluția unei societăți (încă !) în derivă. Sunt promovate cu totul alte valori, educația, cultura fiind cu adevărat copiii vitregi ai lumii de azi. Și rămân la ideea mea fixă că televiziunile comerciale au cangrenat extrem de mult mediul artistic românesc deci inclusiv literatura iar ca să fiu corect pe de-a-ntregul, trebuie să recunosc că, din păcate, se scrie uneori prea mult și prea nepotrivit.

 6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

6.Scriitorul trebuie să scrie (în primul rând) pentru mulțime și apoi pentru el sau pentru elite.

Literatura contemporană trebuie să-și regăsească locul în spațiul existențial al fiecăruia dintre noi. Are, ce-i drept de luptat cu doi monștri uriași : tabloidele și talk-show-urile de scandal care ne invadează zilnic prin televiziuni și internet. Aș putea spune că, la momentul actual, literatura se află în concediu pentru că, omul de rând, în această perioadă se apropie mai mult de carte.

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

7. Scrisul nu poate fi programat oricât ar ai vrea. Cred că e imposibil de planificat după ore, zile sau ani.  Poți studia, te poți documenta după un program dar cânde vorba de scris, scrii după ceasul inspirației care nu are nimic în comun cu timpul.

Sunt aproape de finalizarea unui volum intitulat ”Ace și baroase” care va cuprinde  vreo două sute de epigrame, poezii umoristice și un grupaj de panseuri denumit ”Gânduri răsucite”.

Faculataiv :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

7 + UNU. Având în vedere faptul că scrierile mele aproape în unanimitate au tentă umoristică, mă consider un factor de bună dispoziție pentru cititor, de aceea cred că următorul catren mă reprezintă :

Autocaracterizare

Dintr-ai cuvântului mânuitori
Eu sunt cel ce v-alungă norii,
Sunt cel ce vă aduce uneori
Frișca la zâmbet, când vin zorii...

Te voi iubi rațional ...

Te voi iubi rațional,
Cu pasiune calculată
Şi îti voi da, în mod egal,
Tot ce îmi dai tu, câteodată ...

Te voi iubi rațional,
Voi pune dragostei zăbala,
Voi face şi-un proces verbal
Să vezi când vrei tu,  socoteala ...

Epigrama

Dac-ar fi de definit

Epigrama, ca idee,

E un foc bine-ntețit

Concentrat într-o ... scânteie !

Colecții...

N-aș fi crezut c-o să apară
Colecția în care poți
Să publici, când nu ești ... afară :
"Biblioteca pentru hoți" !

Botoşani, 2015