Luminiţa Amarie

 “Destinul nu ni-l alegem în schimb beneficiem din plin de opțiuni.”

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

• Destinul și opțiunea sunt două noțiuni opuse. Sunt, cum de mai multe ori am afirmat, eu însămi un contrast. Destinul nu ni-l alegem în schimb beneficiem din plin de opțiuni. În poezie însă nu există opțiuni, ori e ori nu e, prin urmare destinul îmi definește existența și îi las lui opțiunile care pe mine mă bulversează.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

• Eu consider și astăzi, la deja 4 ani de la debutul publicistic că încă nu am debutat. Am publicat 3 volume de poezie pe care dacă aș putea le-aș elimina din biografia mea, de care nu mă mai pot apropia, pe care nu le-am mai deschis de la publicare, consider că acele volume nu au fost decât încercări literare personale care ar fi trebuit să rămână în sertar. Dar cum bine se spune fiecare carte se salvează singură, ele reprezintă, independent de mine, o parte din ceea ce am fost, reprezintă drumul către formarea la care încă lucrez. 

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

Scriu din adolescență, dar mi-au trebuit cel puțin 10 ani să public. Nu a fost un drum anevoios cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi fost mai greu aș fi fost poate mândră azi de prima carte. Nu mă dezic de ea, nu mă dezic de nimic din ce am scris dealtfel, dimpotrivă, dar s-ar fi putut mai bine.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

• Nu prea mulți au fost aceia care m-au influențat. De fapt nici nu m-a influențat nimeni în ceea ce scriu, am avut însă parte de sprijinul și încrederea unui mare poet, Traian T Coșovei. M-a criticat când trebuia dar a plecat prea devreme. Sper să nu-l dezamăgesc de aici.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

• Din punctul meu personal de vedere nu există nici un raport între politică, gândire liberă și conștiință. E așa: ori ai conștiință și gândești liber ori faci politică. Eu nu fac și nu știu nimic despre politică. Scriitorul este un cetățean pe care fragilitatea îl face puternic. 

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

• Vie. Dacă știi ce și pe cine să citești.

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

• Nu, nu există un anumit timp pentru creație. Cel puțin nu în poezie. Ea nu poate fi programată. Vine când vrea. Cel puțin așa vine la mine. 

Lucrez la o nouă carte care sper să consemneze adevăratul meu debut. Sper să apară în Noiembrie. Editura Brumar. 

Faculataiv :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

istoria tristeții 

ce rămâne dintr-o noapte frumoasă

o noapte rece pe străzile unui oraș luminat de tristeți

frig și singurătate 

rămâne 

poate o amintire ce ține loc de atingeri 

poate cuvintele nespuse

poate tăcerea lucrurilor mici

care atârnă acum de trupul meu

și nu mă pot înălța din zăpezi

nu mă pot desprinde de acest zid ce îmi umbrește blândețea

rămâne poate iluzia că avem dreptul să fim fericiți

că ne putem îmbrățișa

fără să ne ucidem gândurile

că ne putem îndrăgosti ca și cum am fi banali

rămâne bucuria

imaginea celuilalt 

ca o poză făcută pe întuneric 

doar atât

nimic altceva ce ne-ar putea desăvârși

nimic altceva ce ne-ar putea aduce împreună

îmi este frig 

cu înfrigurarea nu poți decât să înspăimânți apropierea

cu tandrețea nu poți decât să îndepărtezi 

ce rămâne dintr-o apropiere

poate doar tremuratul mâinilor

poate doar imaginea noastră într-o lume plină de cruci și zăpezi

singuri

mai singuri decât toată singurătatea

la care ne încălzim mâinile 

Ibăneşti, Botoşani, 2015