RENAȘTERE 

 

 

Prin fața ochilor mei trec zilnic.

în absența oglinzilor privesc apa 

și mă scufund în trupul unui copil.

din acel trup presimt ochii umezi 

și zâmbetul din colțul gurii.

 

sunetul cade între culori

din bronzul unui clopot.

 

vine vremea dezordinii în sertare.

port cheile la brâu. 

 

număr încet și invers

iar mama nu-mi mai cântă 

pentru că am învățat să adorm 

singur.

 

în cameră liniștea cutreieră lutul.

 

deschid dulapul

îmbrac aceleași haine

și aștept să devin

 

un nuc sătul de umbra mea.

Gabriel Alexe, poet și visător de câmpina, în fața ochilor, nu e, niciodată, singur! (Petruț Pârvescu)