Petre Fluieraşu

 

 „Am scris prima carte dintr-o singură suflare, încercând să creionez primele elemente ale unui sistem filosofic asupra căruia mă voi concentra mai mult în viitor.”

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

1. Personal nu cred în existenţa destinului. Alegerile sunt exclusiv apanajul nostru, ca indivizi. Am început să scriu pentru că mi-am dorit asta şi voi scrie atâta timp cât o voi face din plăcere.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

2. Am început să scriu încă de mic. Îmi plăcea să citesc şi vroiam să modific cărţile, mi se părea că nu se terminau aşa cum ar fi trebuit să o facă. Şi atunci am început să îmi creez propriile poveşti, am început să preiau controlul. Am început să public întâi în mediul virtual, pentru ca mai apoi să îmi apară primele cărţi.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

3. Am scris prima carte dintr-o singură suflare, încercând să creionez primele elemente ale unui sistem filosofic asupra căruia mă voi concentra mai mult în viitor. Meditaţiile cuprinse în primul volum însemnau în acel moment foarte mult, practic erau subiectele care mă pasionau. Vorbeam în permanenţă despre acele probleme, discutam cu persoanele din jurul meu, iar scrisul a apărut firesc, ca o sistematizare.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

4. Citesc mult, în general autor străini. Am preluat idei şi motive din multe cărţi, din filme, din muzică, etc... În general, întâlnesc în fiecare zi evenimente pe care le pot mai apoi folosi în cărţile şi în sistemul meu existenţial. Nu aş putea însă să ofer nume. E pur şi simplu ceva întâmplător, îmi place ceva sau nu...

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

5. Raportul dintre cetăţean şi scriitor, care la rândul lui este în primul rând cetăţean, trebuie să fie raportul normal dintre un furnizor de servicii şi publicurile sale ţintă. În societatea capitalistă de astăzi, scrisul este o meserie ca oricare alta. Trebuie să învăţăm să renunţăm la atitudinea de intelectuali dezabuzaţi şi să intrăm cu mintea deschisă în competiţia care înseamnă în esenţă fundamentul libertăţii. Scriitorul trebuie să se implice în viaţa de zi cu zi, pentru că aceasta este cea mai importantă.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

6. Literatura română va începe să existe cu adevărat abia atunci când va deveni capabilă să accepte noul. Vremea romantismului a trecut, astăzi cinismul stă la baza societăţii. Atunci când posibilităţile sunt nelimitate, bătălia devine dură. Fără marketing nu poţi învinge, fără să rişti nu poţi să câştigi. Da, ne putem amăgi la infinit cu succese iluzorii, însă omul cu adevărat împlinit este cel capabil să reziste oricărui atac şi să îşi vadă de drumul lui. Să privim întotdeauna în sus, pentru că jos ajung doar cei slabi. După prăbuşire apar multe teorii care pot să o justifice, însă prăbuşirea în sine le invalidează. Lumea aparţine învingătorilor.

Scriitorii români trebuie să înceapă să trăiască. Şi nu mă refer aici strict la realitatea mundană imediată, la existenţa brută. Fiecare dintre noi trece prin aceleaşi stări fizice, de aceea cititorii s-au plictisit de cărţile acestea. De asemenea viaţa aseptică descrisă în antiteză cu prima nu are mai mult succes. Realitatea nu este împărţită în alb şi negru, pentru că niciodată nu suferi cu toată fiinţa ta. Să acceptăm că suntem haotici şi vom şti cum să ne adresăm semenilor noştri. Trebuie să găsim obsesiile, trebuie să aducem ceva nou, trebuie să seducem publicul, să îl răsplătim, pentru a îl convinge să vină din nou la spectacol. Nu este o misiune sacră, nu este nimic absolut, lumea poate trăi şi în absenţa cărţilor. Esenţa literaturii viitorului este simplă: autorii trebuie să găsească mesajul sau mesajele pe care cititorii, în funcţie de trăsăturile lor specifice, să şi le poată însuşi şi materializa. Cuvintele care nu nasc cuvinte sunt moarte. Cărţile care nu nasc cuvinte sunt moarte. Dacă vrem să existăm, trebuie să le arătăm tuturor unde suntem!

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

7. În prezent am mai multe proiecte în derulare. Vă pot spune că am în jur de 7 cărţi terminate. Nu vreau însă să speculez. Să vedem unde, cum şi când anume vor apărea şi vom vorbi după aceea despre ele. Pentru mine sunt foarte bune şi reprezintă un pas înainte... Sper ca şi cititorii mei să fie de aceeaşi părere...

Faculataiv :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

amerika

eu vreau
iar asta le este îndeajuns îngerilor falşi

oamenii vor învăţa până la urmă
să iubească biciul
aerul strânge oasele carbonizate mestecând grăsime
generaţiile de culturi ecologice scrâşnesc din dinţi
pumnul aruncă sirop şi muştar
condimente amestecate între pulpele grele

priveşte femeia
încearcă să înţelegi dansul
vei descoperi că bara vibrează
iubire

trezeşte-te dimineaţa scuipând spre orizont
armatele se apropie strigând moarte

eu vreau
putere nelimitată
muriţi, porcuşorilor cu şepci ruseşti!

tu simţi limitările unui drug
din suflete întoarse

plângi, transformă-te în thalia
în definitiv
îmi plac oamenii care mă fac să transpir

Bucure;ti, 2008