la scăldat cu și fără cruce
nu fugeam
de-acasă
pur și
simplu plecam pe furiș
pe la
amiază
trăgeam
ușurel poarta după noi
când mama
se odihnea și ea o țâră
și eu și
cu frate-miu
țuști
direct pe
malul vezii în apă
la
început
nu aveam pe noi decât pielea
și noi și
ele cum s-ar zice
rușinea
nu trecuse granița
și noi eram prea mici
pentru un război
și prea mari
pentru o pace adevărată
nu aveam să
arătăm cine știe ce
așa că ne
mulțumeam cu ce aveam
gâldanele
de pe gârlă
pe sub
sălcii arini și răchite
erau prea
scurte și prea puțin adânci
pentru
bras
broasca
sau câineasca
cum să înoți
ca lumea frate
mai mult
ne bălăceam
ne jucam
îndelung
și ne
mulțumeam doar cu pluta
și
broasca
ei
dar
într-o zi
s-a
deschis și la noi ștrandu' comunal
fără
pasnici și salvamari singuri de capu' nostru
la deal pe valea
plapcei la păcala
unde
c.a.p.-ul făcuse un baraj de pământ
un lac un
iaz imens
cel mai mare pe câteva sate
aici
aveam deja chiloți
și câțiva
anișori în plus
aproape
numai noi băieții fără fete
și apă
cât să meargă câteva bărcuțe bune
făceam
întreceri
jucam
mingia polo
stam la
plajă pe margine
jucam
septica și popa prostu'
treceam
balata în lat de câteva ori
înotam liber
și pe burtă și pe spate
în voie
săream în apă de la călugăr
unde apa
avea peste zece metrii
fără teamă
și frică
până când
balta
vară de
vară
a început să ne iubească
prea tare
să se
încăpățâneze chiar prea mult
și nu
pleca aproape niciodată singură
fără unul
dintre noi sau din alte sate
intrau în
apă vii
și nu mai
ieșeau decât morți
cruci verzi creșteau în urma lor pe marginea apei
pe mal
doar o
coroniță de flori proaspete
am avut noroc
și pe Dumnezeu
pe mama
mereu și mereu după noi
cu vorba
cu nuiaua cu hainele furate
cum să vă
zic dar vă spun
de multe
ori
și au
fost câteva
am
alergat spre acasă în curu’ gol
și eu și
frate-miu amândoi prin porumbi
până am crescut mari!