Pagini

Acesta este un Blog cu şi despre scriitorii români contemporani.

miercuri, 5 octombrie 2022


 

 

scrisoare către generația mea

 

aşa

gândea fiecare pe-atunci

lupi tineri vânam mai mult în haită

pe la colţurile gurii cu urechile ciulite

în nopţile albe fără frontiere

prin sate si oraşe somnambulice aşteptam cutremuraţi zorile

 

departe

în provincia memoriei

trecea G L O R I A pe bulevardul victoriei mass-

tulburându-şi fesele (două felinare de aur potcovite

în noaptea adâncă de ceară)

 

nOi

o priveam cu ciudă

libidinos din spate (faţa

o avea mai mereu în reparaţie capitală)

trecută în revistele de gală eczema unei cicatrice vulgare pe

ochii minţii noastre-nfierbântate

 

N U

pentru vOi

ziceau bătrânii lupi copţi în chesoanele marilor naufragii

a a   Ă Ă  e e  I I   o o  U U

e această splendidă arătare  b e l i ţ i l o r  şi

îşi înfigeau lacomi ochii lor putrezi adânc între

ţâţele ei mari grele rotunde

 

uuuRaaa

trecea G L O R I A  pe  b u l e v a r d u l  v i c t o r i a

mireasa morţii în sărbătoare

nurlie zăludă şi cheală

cu surle şi tobe

mirosind a lingoare

a lăptucă tânără şi-a busuioc deocheat Ne

venea rău ameţeala

d o a m n e  Ne

venea să ne-aruncăm cu T O Ţ I I (k a m i k a z e) la

picioarele ei rotitoare crescute direct din cerul înalt

 

aveam frisoane în fiecare anotimp Ne

zvârcoleam spasmodic cu fiecare generaţie

umpleam sufletul noduros cu năduf

ca-pe-un hârdău lepros

 

AH

(ne ziceam) mândri şi liberi în bantustanele fericirii va

veni EA  z i u a   a c e e a  în care o

să-L întoarcem pe dos

cu  J O S U L  în  S U S  (să urle

steaua lui umedă mică lucitoare) şi-o să-L bem

pîn la  O S

 

dar ziua  a c e e A

venea prea târziu obosită stoarsă

cră-că-na-tă

ca o mârţoagă leşinată

puturoasă

muncită şi grea

nOi

rămâneam pironiţi mai departe în

poarta norocului cu ochii holbaţi pe U L I Ţ Ă

 

trecea G L O R I A pe bulevardul oricărei victorii

mireasa morții în sărbătoare

nurlie zăludă și cheală

muncindu-şi în scârbă

fesele

iepele

două felinare de ceară în noaptea adâncă

 

h a u u u

H a u – H a u u u 

vuia pădurea tânără

turme de glasuri trăgând după ea

ecouri lichide răstălmăcind alese geometrii!