« Uneori, destinul poate să însemne și noroc ! Poți fi genial, te poți naște sub toate stelele norocoase, dacă nu-ți e dată picătura aceea, de divin, de ieșire din rând, totul devine zădărnicie! »
Mai întâi, trebuie să vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați dat ocazia să particip la acest interviu-anchetă. Trăind destul de izolată de lumea literară, sunt destul de puține ocaziile în care cineva își aduce aminte că exist! Nu spun asta ca pe un reproș adresat cuiva! Conjunctura face ca lucrurile să fie de așa natură !
N-am să încerc un răspuns neapărat academic, la întrebările dumneavoastră, cât am să încerc un răspuns sincer, bazat pe acumulările, frustrările, împlinirile sau neîmplinirile mele de persoană care scrie de mulți ani, fără a ști care este scopul, ori, care a fost motivația pentru ceea ce s-a hotărât, demult, în univers !
1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
Ca să răspund primei dumneavoastră înrebări, cred că ,,destinul și-l făurește omul, cu mâna lui,, doar că, opțiunile sale nu sunt mereu cele mai potrivite ! Pentru un scriitor, destin și opțiune reprezintă, în cele mai multe cazuri, un drum cu două dimensiuni; scriu pentru că, acesta este destinul meu, pentru că, așa simt și, doar așa consider eu că pot să urc toate treptele unei vieți deloc simple și deloc ușoare, în același timp, însă, decid că această parte a drumului e un întreg în măsura în care, de acest întreg, cineva are nevoie acută, dacă nu are, sau, așa consider eu, că nu are, atunci, optez să păstrez latura aceasta, sensibilă, strict în zona ființei mele și urmez o latură ceva mai prozaică.
Uneori, destinul poate să însemne și noroc ! Poți fi genial, te poți naște sub toate stelele norocoase, dacă nu-ți e dată picătura aceea, de divin, de ieșire din rând, totul devine zădărnicie !
În ceea ce mă privește, încă nu-mi dau seama cât din ceea ce am realizat a ținut de destin și, cât a ținut de alegere ! Poate că, până la capăt nici n-o să aflu !
2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
Eu am învățat să scriu și să citesc încă de la patru ani ! Asta, nu înseamnă ceva, sunt multe alte persoane care au făcut acest lucru ! Să ,,terorizez,, hârtia am început de pe la opt ani. Citeam deja și, atunci, în mine s-a declanșat un mecanism, m-am gândit că aș putea să scriu și eu. Pur și simplu așa am simțit ! A fost ca și când cineva m-a luat, brusc, de mână și a zis : ,,Scrie !,, Și, asta am făcut ! Că, mai bine, că, mai rău, am tot continuat să fac asta ! Și înainte de 89, am publicat în ziare și reviste. Am avut și pauze lungi, în care am scris strict pentru mine. Însă, toți acei ani în care am scris, copilărie, adolescență și tinerețe, au fost ani de acumulări, de încercări, de căutări, ani în care nu m-am simțit niciodată pregătită pentru un debut în volum.
Adevăratul meu debut a fost ,,Flacăra-Rebus,, unde am trimis foarte multe poezii, fără să cunosc pe cineva, ori, să am cunoștință despre cum se face asta, (eu locuind într-un mic oraș muncitoresc, de provincie, unde ziarele, revistele și cărțile ajungeau foarte greu, dacă ajungeau).
De altfel, cu această revistă am avut o colaborare de peste zece ani și, am aflat că am fost publicată aici, printr-o întâmplare, o pasionată de rebus, o cititoare de la Oradea, m-a căutat după contul de facebook, sperând să mă găsească, pentru că i-a plăcut ceea ce a citit acolo. Tot ea a fost prima care mi-a trimis și revista.
3. Care a fost drumul până la prima carte ?
A fost un drum greu, drumul până la prima carte, deoarece, toți cei care, de-a lungul timpului mi-au propus să fac asta, s-au izbit de încăpățânarea mea. Pur și simplu nu-mi doream ! Poate că, în zilele de astăzi, când foarte mulți țin morțiș să-și vadă numele pe coperta unei cărți, pare greu de crezut, dar așa a fost !
La un moment dat, însă, am avut șansa ieșirii din carapace, șansa de a întâlni oameni remarcabili, care, au decis că, e timpul să spun lumii ceva mai multe despre mine, că, e nedrept să rămân în ,,bula,, mea de aer, așa că, în volum am debutat foarte târziu, la 43 de ani, cu două cărți de versuri – ,,Hoața de maci,, și ,,O fereastră întredeschisă într-un câmp răpit de maci,, (Editura Măiastra, Tg Jiu, 2013) – ambele foarte bine primite de cititori, dar, în care, mărturisesc, nu am avut atâta încredere, după cum, nici mai târziu nu am avut, în toate cele care au mai urmat : ,, Vis cu sandale roșii,, (2016, Editura Paralela 45, un foarte frumos proiect al scriitorului Călin Vlasie, Colecția Qpoem), ,,Vene de pământ,, Editura Tim, publicat în urma câștigării Concursului Național de Poezie ,,Eminescu la Oravița,, ; ,,Vibrații,, - Editura Eurostampa, Timișoara, volum apărut în urma unei selecții făcute, atât de editură cât și de scriitorul, Geo Galetaru.
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
Facebook-ul este o aplicație controversată, hulită și iubită în același timp. Pentru mine, mărturisesc că, a fost și este cea mai importantă legătură a mea cu lumea literară ! Când trăiești la marginea lumii e foarte greu să fii vizibil cât de cât, e greu să fii la curent cu tot ce e nou, ce se scrie, așa că Internetul și Facebook-ul m-au adus în atenția multor oameni, m-au ajutat să mă perfecționez pentru că am avut acces la informație, la cărți, la scriitori, reviste, grupuri, tendințe. Vreau să știu ceva, caut, doresc să citesc ceva, comand, aflu de evenimente, particip la ele (mai puțin acum, de când cu pandemia), am legat prietenii literare foarte frumoase, am primit sfaturi și m-am bucurat de susținerea unor oameni de litere, importanți, care m-au susținut, au vorbit despre cărțile mele, m-au publicat, m-au făcut să am încredere și să-mi doresc să fiu tot mai bună în ceea ce fac.
Mulți oameni mi-au influențat destinul și le sunt mai mult decât datoare și recunoscătoare ! Ar fi o listă lungă de nume și evenimente ! Nicu Murgășanu, poetul din Alba Iulia care m-a îndemnat să mă înscriu în primul grup literar ,,Arta conversației,, inițiat de scriitoarea, Eli Gâlcescu și patronat, onorific, de către o mare doamnă a literaturii, Ileana Vulpescu, pe care, am avut onoarea de a o întâlni și, chiar de a primi, din mâna domniei sale, o diplomă de excelență în poezie, după care, lista s-a tot îmbogățit și îmbunătățit cu scriitori din țară, dar și din afara graniței, Ion Popescu-Brădiceni, Adrian Frățilă, Spiridon Popescu, Aurel Pantea, Constantin Nițu, Alexandru Cistelecan, Geo Galetaru, Daniel Vorona, George Mihalcea, Răzvan Voncu, Robert Șerban, Ionel Bota, Călin Vlasie, Constantin Voinescu, Petre Anghel, Aurel Sibiceanu, Costel Stancu, Ilie Gyurcsik, Silviu Guga, Petruț Pârvescu (ne-am întlnit la Botoșani), Père Besso, Baki Ymeri, Adrian Alui Gheorghe, Augustin Doman, și, foarte mulți alții, pe care îi rog să nu se supere dacă nu i-am nominalizat, asta nu înseamnă că sunt mai puțin importanți sau, că, îi respect mai puțin !
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Să gândești liber într-o lume plină de constrângeri, guvernată de legi, reguli și oameni nu tocmai bine pregătiți pentru asta, sau, dimpotrivă, interesați doar de anumite laturi ale existenței, poate fi un act de sinucidere spirituală pentru orice scriitor !
Între cetățeanul simplu și scriitor s-a creat, artificial, o prăpastie ! Cetățeanul nu-l mai privește pe scriitor ca pe un om de la care are ce învăța ! Pe de altă parte, scriitorul nu e suficient de convins de forța lui, de puterea cuvântului, de la care, până la urmă, pornește totul.
Cuvântul e cea mai puternică armă ! Nu e letală, dar poate schimba lumea ! Poate determina raportul dintre voință și putere. Eu cred în cuvântul care pornește ca un vânticel și se transformă în uragan, fără a produce pagube, ori, dacă le produce, acest lucru se întâmplă doar la nivel de pol al puterii !
Când scriitorul va conștientiza asta, pe deplin, lumea va arăta altfel !
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
Literatura română contemporană s-a schimbat radical și cred că e foarte normal să fie așa ! Ni se întâmplă lucruri diferite, trăim și simțim diferit, e o altă evoluție spirituală.
Nu am căderea să judec dacă e mai bună sau mai rea, însă, nici nu pot să suprapun ceea ce se scrie astăzi cu ceea ce s-a scris în urmă cu 30-50-100 sau chiar o mie de ani !
Personal aleg să citesc ceea ce cred eu că ar fi în concordanță cu spiritul meu, iar atunci când nu consider că această literatură contemporană mă îmbogățește spiritual, mă întorc, fără niciun regret, la autorii din trecut. E simplu, din orice trebuie să alegi ceea ce crezi tu că ar fi de calitate ! Iar dacă te înșeli, asumă-ți !
7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
Creația nu este o modă și nici nu este o întâmplare ! Nu există un timp anume pentru creație sau un program. S-a demonstrat că poți să fii un scriitor de mare valoare și la 14-20-30 de ani, după cum, unul ratat la o vârstă înaintată ! Desigur, fiecare scriitor are ritmul său de scriere, momentele sale, bune sau rele, steaua lui, norocoasă…
Personal, nu mă așez niciodată la masă și îmi spun că, gata, azi scriu ! Tot ceea ce scriu vreau să vină din ființa mea, să mă definească, să transmită ceva, astfel încât cel care citește să rezoneze cu scrierea mea și, cumva, să simtă că a căpătat un plus de bucurie, de fericire, că, a devenit, într-un fel, alt om.
M-aș dori mult ca în următoarea perioadă să pot publica un volum de versuri pentru copii și un volum de proză scurtă. Am, de asemenea și multe poezii noi, dar nu știu când va fi momentul !
7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Nu trebuie să știu cine ești!
Îmi e destulă haina
în care
intrăm amândoi.
Mi-e destulă ploaia,
râdem și dansăm,
cu apa ei ne amețim,
firelor noastre de păr, alb,
le închinăm toate paharele.
De la un timp, ne căutăm viața
în resturile fiecărei zile.
Acest an e mai greu decât celălalt!
Ca un câine bătrân și abandonat
simțim mirosul spaimei.
Nicio pasăre nu mai zboară la fel!
Un demon setos ne tulbură aerul.
Murim într-o lumină putredă.
Eu vreau haina ta!
Când voi fi întrebată
ce caut într-un sac de plastic,
să pot nega orice robie!
-Doamne, privește!
E o eclipsă de inimă pe pământ,
un templu cu tristeți nesfârșite.
Banal
Specia mea e pe cale de dispariție.
Eu mă gândesc la lucruri banale:
număr virgulele dintr-un text,
fac analiza cuvintelor înlocuite cu
simboluri de pe tastatură,
glumesc, online, cu mai tinerii mei, dragi poeți,
mă gândesc la propria-mi tinerețe,
anonimă bucată de iarbă cu vestejiri disperate,
mă gândesc la Crăciun și Revelion,
curățenie, sarmale, cârnați și tort,
nu neapărat în acestă ordine.
Lumea stă într-un picior de lemn și
așteaptă să se clatine hotarul,
ca-ntr-un exercițiu cu arme de recuzită.
Simțurile mele
pun stăpânire pe aer și adulmecă
mirosul curat, de brad sărman,
supus unor pofte efemere.
Răscolesc în căutarea celei
mai kitchoase rochii strălucitoare,
menită să defileze pe drumul
din ce în ce mai îngust al
nicăieriului
către
lumină.
feb., 2021, Glogova, Gorj
CURRICULUM VITAE
M-am născut la data de 19 martie 1968, în comuna Bolboși, jud.Gorj.Sunt căsătorită și am doi copii. De profesie, economist.Am învățat să citesc în jurul vârstei de 5 ani, de pe singurul ziar la care aveam, pe atunci, acces – Scînteia -.Primele încercări poetice au fost pe la opt ani și, de atunci am tot terorizat hârtia .
Adevărata poezie însă a venit în perioada anilor de liceu, atunci când am și publicat prima dată în câteva din ziarele vremii, în revista liceului, în revista ,,Tribuna,, și revista ,,Calende,, . Cea mai lungă colaborare a mea însă a fost cu Revista ,,Flacăra Rebus Bis,, De asemenea, de-a lungul timpului am publicat, în afara rețelei de socializare, în reviste precum: Actualitatea literară, Discobolul, Convorbiri literare, Feed Back, Vatra, Melidonium, New York Magazin, Fila de Bucovina, Argeș, Semne Emia, Orizonturi literare, Sintagme literare, Oltart, Luceafărul, România literară, Tribuna, etc. Din 2015 sunt membră a cenaclului Qpoem, inițiat de scriitorul Călin Vlasie. Am publicat poezie în peste 30 de antologii, dintre care două pentru copii. Am fost cuprinsă în lucrarea intitulată ,,Un dicționar al scriitorilor români contemporani (VI),, apărut la Tipo Moldova în colecția Opera Omnia sub îngrijirea scriitorului și criticului Ioan Holban.
Colaborez cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. În volum am debutat în anul 2013, cu primele două cărți : Hoața de maci și O fereastră întredeschisă într-un câmp răpit de maci. În anul 2016, în urma câștigării Concursului Național de Poezie ,,Eminescu la Oravița,, mi-a apărut volumul, Vene de pământ. Tot în anul 2016 mi-a apărut volumul ,,Vis cu sandale roșii,, parte a unui proiect inițiat de scriitorul Călin Vlasie și grupul Qpoem. În 2017 am publicat cea de-a cincea carte de poezie intitulată ,,Vibrații,, în anul 2018, am fost numită ,,Cerățean de onoare,, al comunei mele, natale, Bolboși, jud.Gorj. De curând, revista ..Albanezul,, mi-a dedicat un număr întreg și am primit Diploma de excelență din partea Uniunii Culturale a Albanezilor din România. Pentru următoarea perioadă pregătesc un volum cu poezie pentru copii, un volum de proză scurtă precum și un alt volum de versuri.
