Pagini

Acesta este un Blog cu şi despre scriitorii români contemporani.

duminică, 14 februarie 2021

Ioana Burghel

 

« Uneori, destinul poate să însemne și noroc ! Poți fi genial, te poți naște sub toate stelele norocoase, dacă nu-ți e dată picătura aceea, de divin, de ieșire din rând, totul devine zădărnicie! »

       Mai întâi, trebuie să vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați dat ocazia să particip la acest interviu-anchetă. Trăind destul de izolată de lumea literară, sunt destul de puține ocaziile în care cineva își aduce aminte că exist! Nu spun asta ca pe un reproș adresat  cuiva!                   Conjunctura face ca lucrurile să fie de așa natură !

             N-am să încerc un răspuns neapărat academic, la întrebările dumneavoastră, cât am să încerc un răspuns sincer, bazat pe acumulările, frustrările, împlinirile sau neîmplinirile mele de persoană care scrie de mulți ani, fără a ști care este scopul, ori, care a fost motivația pentru ceea ce s-a hotărât, demult, în univers !

1.             Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

       Ca să răspund primei dumneavoastră înrebări, cred că ,,destinul și-l făurește omul, cu mâna lui,, doar  că, opțiunile sale nu sunt mereu cele mai potrivite ! Pentru un scriitor, destin și opțiune reprezintă, în cele mai multe cazuri, un drum cu două dimensiuni; scriu pentru că, acesta este destinul meu, pentru că, așa simt și, doar așa consider eu că pot să urc toate treptele unei vieți deloc simple și deloc ușoare, în același timp, însă, decid că această parte a drumului e un întreg în măsura în care, de acest întreg, cineva are nevoie acută, dacă nu are, sau, așa consider eu, că nu are, atunci, optez să păstrez latura aceasta, sensibilă, strict în zona ființei mele și urmez o latură ceva mai prozaică.   

        Uneori, destinul poate să însemne și noroc ! Poți fi genial, te poți naște sub toate stelele norocoase, dacă nu-ți e dată picătura aceea, de divin, de ieșire din rând, totul devine zădărnicie !

        În ceea ce mă privește, încă nu-mi dau seama cât din ceea ce am realizat a ținut de destin și, cât a ținut de alegere ! Poate că, până la capăt nici n-o să aflu !

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

            Eu am învățat să scriu și să citesc încă de la patru ani ! Asta, nu înseamnă ceva, sunt multe alte persoane care au făcut acest lucru ! Să ,,terorizez,, hârtia am început de pe la opt ani. Citeam deja și, atunci, în mine s-a declanșat un mecanism, m-am gândit că aș putea să scriu și eu. Pur și simplu așa am simțit ! A fost ca și când cineva m-a luat, brusc, de mână și a zis : ,,Scrie !,, Și, asta am făcut !  Că, mai bine, că, mai rău, am tot continuat să fac asta ! Și înainte de 89, am publicat în ziare și reviste. Am avut și pauze lungi, în care am scris strict pentru mine. Însă, toți acei ani în care am scris, copilărie, adolescență și tinerețe, au fost ani de acumulări, de încercări, de căutări, ani în care nu m-am simțit niciodată pregătită pentru un debut în volum.

            Adevăratul meu debut a fost ,,Flacăra-Rebus,, unde am trimis foarte multe poezii, fără să cunosc pe cineva, ori, să am cunoștință despre cum se face asta, (eu locuind într-un mic oraș muncitoresc, de provincie, unde ziarele, revistele și cărțile ajungeau foarte greu, dacă ajungeau).

            De altfel, cu această revistă am avut o colaborare de peste zece ani și, am aflat că am fost publicată  aici, printr-o întâmplare, o pasionată de rebus, o cititoare de la Oradea, m-a căutat după contul de facebook, sperând să mă găsească, pentru că i-a plăcut ceea ce a citit acolo. Tot ea a fost prima care mi-a trimis și revista.

3. Care a fost drumul până la prima carte ? 

A fost un drum greu, drumul până la prima carte, deoarece, toți cei care, de-a lungul timpului mi-au propus să fac asta, s-au izbit de încăpățânarea mea. Pur și simplu nu-mi doream ! Poate că, în zilele de astăzi, când foarte mulți țin morțiș să-și vadă numele pe coperta unei cărți, pare greu de crezut, dar așa a fost !

La un moment dat, însă, am avut șansa ieșirii din carapace, șansa de a întâlni oameni remarcabili, care, au decis că, e timpul să spun lumii ceva mai multe despre mine, că, e nedrept să rămân în ,,bula,, mea de aer, așa că, în volum am debutat foarte târziu, la 43 de ani, cu două cărți de versuri – ,,Hoața de maci,, și ,,O fereastră întredeschisă într-un câmp răpit de maci,, (Editura Măiastra, Tg Jiu, 2013) – ambele foarte bine primite de cititori, dar, în care, mărturisesc, nu am avut atâta încredere, după cum, nici mai târziu nu am avut, în toate cele care au mai urmat : ,, Vis cu sandale roșii,, (2016, Editura Paralela 45, un foarte frumos proiect al scriitorului Călin Vlasie, Colecția Qpoem), ,,Vene de pământ,, Editura Tim, publicat în urma câștigării Concursului Național de Poezie ,,Eminescu la Oravița,, ; ,,Vibrații,, - Editura  Eurostampa, Timișoara, volum apărut în urma unei selecții făcute, atât de editură cât și de scriitorul, Geo Galetaru.  

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

            Facebook-ul este o aplicație controversată, hulită și iubită în același timp. Pentru mine, mărturisesc că, a fost și este cea mai importantă legătură a mea cu lumea literară ! Când trăiești la marginea lumii e foarte greu să fii vizibil cât de cât, e greu să fii la curent cu tot ce e nou, ce se scrie, așa că Internetul și Facebook-ul m-au adus în atenția multor oameni, m-au ajutat să mă perfecționez pentru că am avut acces la informație, la cărți, la scriitori, reviste, grupuri, tendințe. Vreau să știu ceva, caut, doresc să citesc ceva, comand, aflu de evenimente, particip la ele (mai puțin acum, de când cu pandemia), am legat prietenii literare foarte frumoase, am primit sfaturi și m-am bucurat de susținerea unor oameni de litere, importanți, care m-au susținut, au vorbit despre cărțile mele, m-au publicat, m-au făcut să am încredere și să-mi doresc să fiu tot mai bună în ceea ce fac.

            Mulți oameni mi-au influențat destinul și le sunt mai mult decât datoare și recunoscătoare ! Ar fi o listă lungă de nume și evenimente ! Nicu Murgășanu, poetul din Alba Iulia care m-a îndemnat să mă înscriu în primul grup literar ,,Arta conversației,, inițiat de scriitoarea, Eli Gâlcescu și patronat, onorific, de către o mare doamnă a literaturii, Ileana Vulpescu, pe care, am avut onoarea de a o întâlni și, chiar de a primi, din mâna domniei sale, o diplomă de excelență în poezie, după care, lista s-a tot îmbogățit și îmbunătățit cu scriitori din țară, dar și din afara graniței, Ion Popescu-Brădiceni, Adrian Frățilă, Spiridon Popescu, Aurel Pantea, Constantin Nițu, Alexandru Cistelecan, Geo Galetaru, Daniel Vorona, George Mihalcea, Răzvan Voncu, Robert Șerban, Ionel Bota, Călin Vlasie, Constantin Voinescu, Petre Anghel, Aurel Sibiceanu, Costel Stancu, Ilie Gyurcsik, Silviu Guga, Petruț Pârvescu (ne-am întlnit la Botoșani), Père Besso, Baki Ymeri, Adrian Alui Gheorghe, Augustin Doman,  și, foarte mulți alții, pe care îi rog să nu se supere dacă nu i-am nominalizat, asta nu înseamnă că sunt mai puțin importanți sau, că, îi respect mai puțin !            

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

            Să gândești liber într-o lume plină de constrângeri, guvernată de legi, reguli și oameni nu tocmai bine pregătiți pentru asta, sau, dimpotrivă, interesați doar de anumite laturi ale existenței, poate fi un act de sinucidere spirituală pentru orice scriitor !

            Între cetățeanul simplu și scriitor s-a creat, artificial, o prăpastie ! Cetățeanul nu-l mai privește pe scriitor ca pe un om de la care are ce învăța ! Pe de altă parte, scriitorul nu e suficient de convins de forța lui, de puterea cuvântului, de la care, până la urmă, pornește totul.

            Cuvântul e cea mai puternică armă ! Nu e letală, dar poate schimba lumea ! Poate determina raportul dintre voință și putere. Eu cred în cuvântul care pornește ca un vânticel și se transformă în uragan, fără a produce pagube, ori, dacă le produce, acest lucru se întâmplă doar la nivel de pol al puterii !

            Când scriitorul va conștientiza asta, pe deplin, lumea va arăta altfel !

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

            Literatura română contemporană s-a schimbat radical și cred că e foarte normal să fie așa ! Ni se întâmplă lucruri diferite, trăim și simțim diferit, e o altă evoluție spirituală.

            Nu am căderea să judec dacă e mai bună sau mai rea, însă, nici nu pot să suprapun ceea ce se scrie astăzi  cu ceea ce s-a scris în urmă cu 30-50-100 sau chiar o mie de ani !

            Personal aleg să citesc ceea ce cred eu că ar fi în concordanță cu spiritul meu, iar atunci când nu consider că această literatură contemporană  mă îmbogățește spiritual, mă întorc, fără niciun regret, la autorii din trecut. E simplu, din orice trebuie să alegi ceea ce crezi tu că ar fi de calitate ! Iar dacă te înșeli, asumă-ți !  

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

            Creația nu este o modă și nici nu este o întâmplare ! Nu există un timp anume pentru creație sau un program. S-a demonstrat că poți să fii un scriitor de mare valoare și la 14-20-30 de ani, după cum, unul ratat la o vârstă înaintată ! Desigur, fiecare scriitor are ritmul său de scriere, momentele sale, bune sau rele, steaua lui, norocoasă…

            Personal, nu mă așez niciodată la masă și îmi spun că, gata, azi scriu ! Tot ceea ce scriu vreau să vină din ființa mea, să mă definească, să transmită ceva, astfel încât cel care citește să rezoneze cu scrierea mea și, cumva, să simtă că a căpătat un plus de bucurie, de fericire, că, a devenit, într-un fel, alt om.

            M-aș dori mult ca în următoarea perioadă să pot publica un volum  de  versuri pentru copii și un volum de proză scurtă. Am, de asemenea și multe poezii noi, dar nu știu când va fi momentul !

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Nu trebuie să știu cine ești!

Îmi e destulă haina

în care

intrăm amândoi.

 

Mi-e destulă ploaia,

râdem și dansăm,

cu apa ei ne amețim,

firelor noastre de păr, alb,

le închinăm toate paharele.

 

De la un timp, ne căutăm viața

în resturile fiecărei zile.

Acest an e mai greu decât celălalt!

Ca un câine bătrân și abandonat

simțim mirosul spaimei.

 

Nicio pasăre nu mai zboară la fel!

Un demon setos ne tulbură aerul.

Murim într-o lumină putredă.

Eu vreau haina ta!

Când voi fi întrebată

ce caut într-un sac de plastic, 

să pot nega orice robie!

 

-Doamne, privește!

E o eclipsă de inimă pe pământ,

un templu cu tristeți nesfârșite.

Banal

Specia mea e pe cale de dispariție.

Eu mă gândesc la lucruri banale:

număr virgulele dintr-un text,

fac analiza cuvintelor înlocuite cu

simboluri de pe tastatură,

glumesc, online, cu mai tinerii mei, dragi poeți,

mă gândesc la propria-mi tinerețe,

anonimă bucată de iarbă cu vestejiri disperate,

mă gândesc la Crăciun și Revelion,

curățenie, sarmale, cârnați și tort,

nu neapărat în acestă ordine.

 

Lumea stă într-un picior de lemn și

așteaptă să se clatine hotarul,

ca-ntr-un exercițiu cu arme de recuzită.

Simțurile mele

pun stăpânire pe aer și adulmecă

mirosul curat, de brad sărman,

supus unor pofte efemere.

 

Răscolesc în căutarea celei

mai kitchoase rochii strălucitoare,

menită să defileze pe drumul

din ce în ce mai îngust al

nicăieriului

către

lumină.

feb., 2021, Glogova, Gorj

CURRICULUM VITAE

M-am născut la data de 19 martie 1968, în comuna Bolboși, jud.Gorj.Sunt căsătorită și am doi copii. De profesie, economist.Am învățat să citesc în jurul vârstei de 5 ani, de pe singurul ziar la care aveam, pe atunci, acces – Scînteia -.Primele încercări poetice au fost pe la opt ani și, de atunci am tot terorizat hârtia .

            Adevărata poezie însă a venit în perioada anilor de liceu, atunci când am și publicat prima dată în câteva din ziarele vremii, în revista liceului, în revista ,,Tribuna,, și revista ,,Calende,, . Cea mai lungă colaborare a mea însă a fost cu Revista ,,Flacăra Rebus Bis,,  De asemenea, de-a lungul timpului am publicat, în afara rețelei de socializare, în reviste precum: Actualitatea literară, Discobolul,  Convorbiri literare, Feed Back, Vatra, Melidonium, New York Magazin, Fila de Bucovina, Argeș, Semne Emia,  Orizonturi literare, Sintagme literare, Oltart, Luceafărul, România literară, Tribuna, etc. Din 2015 sunt membră a cenaclului Qpoem, inițiat de scriitorul Călin Vlasie. Am publicat poezie în peste  30 de antologii, dintre care două pentru copii. Am fost cuprinsă în lucrarea intitulată ,,Un dicționar al scriitorilor români contemporani (VI),, apărut la Tipo Moldova în colecția Opera Omnia sub îngrijirea scriitorului și criticului Ioan Holban.

            Colaborez cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. În volum am debutat în anul 2013, cu primele două cărți : Hoața de maci și O fereastră întredeschisă într-un câmp răpit de maci.  În anul 2016, în urma câștigării Concursului Național de Poezie ,,Eminescu la Oravița,,  mi-a apărut volumul, Vene de pământ. Tot în anul 2016 mi-a apărut volumul ,,Vis cu sandale roșii,, parte a unui proiect inițiat de scriitorul Călin Vlasie și grupul Qpoem.  În 2017 am publicat cea de-a cincea carte de poezie intitulată ,,Vibrații,, în anul 2018, am fost numită ,,Cerățean de onoare,, al comunei mele, natale, Bolboși, jud.Gorj. De curând, revista ..Albanezul,, mi-a dedicat un număr întreg și am primit Diploma de excelență din partea Uniunii Culturale a Albanezilor din România. Pentru următoarea perioadă pregătesc un volum cu poezie pentru copii, un volum de proză scurtă precum și un alt volum de versuri.   

                


sâmbătă, 13 februarie 2021

Teodor Dume

 

 

„Eu cred că destinul  a avut un rol decisiv în fixarea numelui  meu pe  palierul de sus al literaturii.”

1.     Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

          Eu cred că destinul  a avut un rol decisiv în fixarea numelui  meu pe  palierul de sus al literaturii. La prima vedere pare o auto estimare, dar uitându-mă  în urmă îmi văd urmele lăsate pe timp, urme detectate și confirmate de  mari critici și scriitori cu ștate vechi, ca: Gheorghe Grigurcu, în acea perioadă a începuturilor mele, care a fost și este considerat criticul de poezie numărul unu din România.  Tot domnia sa a fost cel care  m-a impulsionat după ce fiecare notiță, fiecare text au trecut prin filtrul critic al său. După  lecturarea  (corectată cu roșu) a celor peste 300 de texte, care le propusesem pentru a face obiectul selecției pentru volumul de debut, același Grigurcu mi-a spus: Ești bun și trebuie să continui. Toate textele bifate cu trei de x sunt bune și poți să le incluzi în volumul tău de debut, iar cele notate cu doi de x va trebui să le refaci neapărat. Uite,eu îți voi face prefața!” Așa s-a și  întâmplat!. Gheorghe Grigurcu mi-a prefațat primul meu volum, intitulat,”adevărul din cuvinte”, apărut abia, în 1985 și mai apoi pe cel de-al doilea intitulat: “Strigăt din copilărie”

Și de ce spun și susțin că destinul mi-a redimensionat sufletul ?. După lansare i-am trimis, lui Gheorghe Grigurcu,  la Tg Jiu (între timp a fost silit să părăsească Oradea) primul exemplar purtând  primul meu autograf   oferit pe o carte. Evident că prin 1978, la începutul prieteniei noastre, i-am mai dat un autograf pe revista „Țara visurilor noastre” unde redactorul șef îmi rezervase trei pagini de revistă însoțite de felicitările dumnealui. Poate că ar fi nedrept dacă nu l-aș aminti aici și pe prietenul nostru comun, epigramistul Al. Silaghi, care de fapt era agentul de legătură care se asigura că textele mele ajungeau pe masa redacțiilor înspre care au fost direcționate și nu într-un coș mascat sub biroul redactorului de specialitate!.

Măsura luată mi-a fost benefică pentru că, în conformitate cu regulile de atunci, impuse amatorilor de a li-se răspunde la Poșta redacției, (cum cred că se mai practică și în ziua de azi,)  am trimis texte și la o revistă din alt județ (nu-i voi da numele pentru că e o revistă funcțională și cu tradiție) care lună de lună îmi răspundea „O gândire matură. Vă așteptăm și cu alte texte”, După vreo trei numere de revistă am observat, sub semnătura unui poet (redactor la acea revistă) un fragment format din câte două versuri într-o strofă și alte două versuri în altă strofă care, de fapt, îmi aparțineau. La acea vârstă fragedă nu –mi puteam da seama că acel individ a comis un furt, așa că am ezitat să mai trimit texte unor reviste de cultură din România. Dezamăgit fiind am stagnat ceea ce a dus la întârzierea apariției volumului meu de debut până în 1985. Am trimis texte revistei Familia și câtorva din zonă.

Și tot în același an (1978), Alexandru Andrițoiu, redactorul-șef al revistei Familia, mi-a reținut spre publicare câteva texte care au  și fost publicate în revistă. Și pentru că nu orișicine ajungea să publice în revista Familia bucuria  mea .era o sărbătoare ori de câte ori îl întâlneam  pe Gheorghe Grigurcu. Deși mutat la Tg. Jiu dialogul purtat prin scrisori era de fapt liantul dintre sufletele noastre. Confirmarea a tot ceea ce am spus până acum vine tot de la Gheorghe Grigurcu, care a avut amabilitatea de a-mi face o mare surpriză spunându-mi, printr-o scrisoare,  ceea ce nu multor poeți le-o fi spus .Iată: ”Dragă domnule Teodor Dume,

Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni.”
Gheorghe Grigurcu

Mândria debutului meu a ajuns și la Florin Mugur care urma să scrie și să publice o cronică volumului meu pentru Suplimentul literar-artistic, unde deținea o rubrică.Fragmente din cronică au ajuns și la mine prin intermediul lui Gheorghe Grigurcu, deoarece în 1990 și până la decesul  survenit pe 09 februarie 1991, starea de sănătate îi era precară. “O poezie ancorată cu tact și profesionalism, ținând cont de vârsta, încă tânără a autorului, în momentul dimensionării textului exemplificat de Gheorghe Grigurcu, cel care l-a descoperit pe teodor dume – poetul din “urbea” de pe Criș. Teodor Dume este poetul capabil să limpezească, prin cuvânt, apele tulburi ivite în urma unor furtuni de nestăvilit.

        Limpezimea și coerența exprimării, inventivitatea și ușurința de a dialoga cu sufletul sunt elemente definitorii pentru un poet de mare calibru, valoros prin tot ceea ce rostuiește și așterne pe hârtie. Așa îl văd pe Teodor Dume.”, spunea, Florin Mugur.

Nu m-am abătut din drumul deschis de acești buni prieteni ai sufletului meu, și nici de la calitatea scrisului, dovada faptului  sunt zecile de cronici scrise semnate și publicate în revistele de cultură din România de către :

Maria-AnaTupan, Marius Chelaru, Adrian Dinu Rachieru, Daniel Corbu, Ionuț Caragea Daniel Luca, Daniel Marian, Nache Mamier Angela, Cezarina Adamescu , Remus V. Giorgioni și  foarte mulți altii.,

2.     Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

          Am scris versuri încă de la 14-15 ani (de prin 1970/1971), dar timidul din adolescentul de atunci nu mi-a dat voie să  mă exteriorizez public, chiar dacă recitam, din creațiile altora, pe scenele marelor spectacole de atunci. Dar, așa cum spuneam, momentul s-a concretizat la 21 de ani (prin 1977) când am debutat, la modul cel mai serios, publicând în Revista Familia, Ziarul Crișana, Revista unu, revista Țara Crișurilor, Albina, Munca,  și multe alte reviste deschise tinerilor creatori de poezie.Mai apoi am fost coptat și de revistele Viața Militară, Apărarea patriei, Șoimii Carpaților, reviste ale MAp.N. Tot în 1977 am debutat ca și jurnalist scriind articole, știri și reportaje pentru presa locală și în deosebi pentru Scânteia tineretului al cărui corespondent permanent am fost pentru județul Bihor. Am deținut Legitimația numărul 1, eliberată de Comitetul Central al UTC.Trebuie să remarc faptul că tot în 1977 am fondat Cenaclul Ecoul, al cărui președinte am fost până în decembrie 1989. Acest cenaclu a fost o pepinieră din care au răsărit mari scriitori apreciați de criticii dîn  zilele noastre.Unii au rămas în România și publică carte după carte, iar alții au părăsit România imediat după 1989, și sunt foarte apreciați.Aici cazul lui Viorel Boldiș, un adevărat prieten, nu numai al meu ci și al poeziei, un prieten a cărui inimă bate și pentru cei rămași aici. Și da, cum am mai precizat!. Debutul în volum l-am făcut, sub supravegherea lui Gheorghe Grigurcu, abia în 1985 cu volumul „adevarul din cuvinte”

Eram prea tânăr atunci și nu prea știam mersul înspre ușile editurilor și nici nu știam care ar fi fost „ procedura” ....

3.     Care a fost drumul până la prima carte ?

Până la apariția primei cărți am fost « cărăușul « stărilor pe care le-am transformat în cuvinte  și le-am dăruit publicului, fie prin textele publicate în presa vremii, fie pe scena Cenaclului Ecoul, despre care deja v-am vorbit. Remarcabil, zic eu, este și faptul că în zilele fierbinți ale revoluției (din 1989) am fondat ziarul Ecoul pe care l-am coordonat în calitate de Redactor-șef , alături, evident, de tinerii scriitori și ziariști din acele vremuri. În paralel, în calitate de cofondator al Revistei Țara Crișurilor și de director al Clubului Înfrățirea din Oradea am sprijinit activitatea revistei sub stricta îndrumare a lui Stelian Vasilescu, redactor-șef.

4.     Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

Întrebarea de față este cu « dus și întors », cum ar spune un bun prieten al meu, mult mai în vârstă ca mine. Și ca să nu mă repet la infinit o să punctez doar reamintind un nume sfânt pentru mine. Și acela este Gheorghe Grigurcu. Mai bine zis, întâi de toate, Omul Gheorghe Grigurcu, și numai apoi criticul, poetul și prietenul Gheorghe Grigurcu. Și asta chiar dacă între noi, ca vârstă,  este o distanță de 20 de ani. Pe atunci, când ne-am întâlnit privirile, eu aveam 20 de ani și eram retras în mine și în frumusețea cuvintelor, iar domnia sa avea 40 de ani. Și mă bucur că am avut posibilitatea, atunci,  să-i ofer, din când în când, câte o bucurie sufletului. Porțiunea aceasta de timp o pot considera o « porțiune minată » despre care nu pot și nici nu am îngăduința să vorbesc. Și poate că nici nu o voi face niciodată !. E mult mai mult decât o promisiune !.Spun doar că prin intermediul domniei sale l-am cunoscut pe Florin Mugur (decedat la 09 februarie 1991).. Nu mulți, dintre cei de azi, își aduc aminte de acel Florin Mugur, pentru că a rămas un poet, un scriitor și un critic uitat cu tact.

Mi-a rămas cronica, din care am citat mai sus, cronică pe care a preluat-o Ottilia Ardeleanu și a publicat-o în cartea sa de de studiu intitulată : « Teodor Dume, poetul care sfidează moartea ». Cartea a apărut la Editura Pim din Iași în 2020, cu ocazia zilei mele de naștere, pe 04 aprilie.Da,  la acea vreme, citeam mult și îi admiram pe toti poeții cărora le citeam numele sub textele apărute în diverse reviste.Îi admiram ca oameni capabili, diferiți de noi ceilalți.  vâzând  în ei ceva ce îmi doream și eu.Ba chia r am avut ocazia, de nenumărate ori, să stau la aceeași masă cu poeți și scriitori de o înaltă ținută.În acele momente bătăile inimii o luau razna, dar eram mândru pentru că respectul era reciproc.  A vorbi despre influențe e riscant. În acea perioadă, sincer să fiu cu mine însumi, nu mă interesa în fapt textul citit în revistă, ci poziția aceluia pe care îl stimam și îl adoram. A se vedea că, deși Gheorghe Grigurcu, în prefața cărții mele de debut “adevărul din cuvinte»  mă pune alături de « marele » german Friedrich Holderlin, criticii în cronicile de carte publicate din 2013 încoace spun  cu totul altfel, și mă bucur că nu sunt asociat cu niciun nume. Iată ce spune Daniel Corbu în prefața cărții Devoratorul de umbre, semnată Teodor Dume : « Teodor Dume și-a comstruit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală  un univers liric innconfundabil El(Teodor Dume)  impune în.  poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi”. Pentru a nu se interpreta greșit redau un fragment și din Gheorghe Grigurcu, Iată: “O superbă încredere în sine ( a poeziei, nu a autorului) se pronunță într-o melodie holderliniană (deși e foarte puțin probabil ca poetul, Teodor Dume,  aci prezentat să-l fi citit pe marele german)”.

Așa este!. Nu-l citisem!. Influențele vin din suflet și nu pot devia din alte suflete incompatibile cu sinele tău.

5.     Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

Fără a ține seama  de cifre ci doar de modalitățile prin care putem menține echilibrul dintre cetățeac-scriitor, scriitor și putere, avem de a face cu tehnici și metode care supralicitează valoric în ceea ce privește arta și dimensiunile ei, pentru că frumusețea cuvântului sau a imaginii sunt contopiri ale artei izvorâtă și mai apoi rostuită din gândire și contiință. În caz contrar nu putem vorbi despre conțtiință, cetățean și putere. Arta, literatura, în general, cu formele ei, sunt punți  de trecere de la conștiință înspre scriitor cetățean și cetățean- putere, ca și structură organizatorică.

6.     Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

În pepiniera Artei și Literaturii cresc și se formează tot felul de autointitulați scriitori instruiți de critica de interes a bisericuțelor și grupărilor “teroriste » asupra frumuseții cuvântului și-i mențin în fruntea clasamentului pentru o aderare la un premiu național, aderare notificată din timp în ordinea modului în care au slugărit stăpânii. Desigur că doar timpul și nu eu sau un altul x scriitor răzvrătit   voi(va putea) eradica răul déjà făcut literaturii și calității acesteia rănind-o cu bună știință.Firesc că timpul ne va așeza pe fiecare pe un anumit palier în Istoria literaturii. Chiar dacă suntem în secolul XXI nu pot să accept unele texte ale zise noii generații care în loc să-și trăiască stările, fie și interiorizîndu-le, nu fac altceva decât să și-le sufoce chinindu-se să folosească un limbaj criptic . În orice creație trebuie să se regăsească sufletul creatorului și nu penița folosită incorect. Chiar și un zidar știe cum să-i dea culoare lucrării sale folosindu-și starea de moment Ca și susținător și întreținător a frumuseții cuvântului nu poți să aduci în inima cuvântului caloriferul, candelabrul, drujba, dușumeaua care geme sub greutatea prostiei și apoi acel ghiveci din cuie și potcoave să-l numești poezie. Și ai pretenția că ai scris o poezie modernă izvorâtă din conștiința noii generații. Haideți fraților să redefinim poezia, să redefinim stările și trăirile individului ,  în paralel și pe cele ale uneltelor de lucru.Poezia nu este un borcan din care extragi bucățele din lista de cumpărături. Sunt conștient, și sunt de acord,  că poezia viitorului se restrânge până la esență  dar nu pot fi de acord cu restrângerea ei până la sufocare și în cele din urmă rămân căteva reziduuri nereciclabile care se petrifică fără nicio utilitate sufletului. Suntem predispuși la uitare. Suntem predispuși să-i uităm pe cei care au fost . Dar istoria pe care o va sctrie noua generația este o lucrare construită pe un soclu de nisip mult prea uscat pentru a putea produce liantul dintre firicele.Este doar o părere pe care timpul  o va consemna în istoria literaturii …

7.     Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

Eu, cel puțin, nu cred în ritualul  poetului care, spune el, se așază la masă, soarbe o înghițitură de bere și mai apoi se apucă să scrie poemul vieții lui. Nu, nu există acel ritual chiar dacă poveștile vin de demult…Există doar « momentul sufletului” și spațiul din care el studiază, apoi dictează, indifferent de timp și de loc Poetul, creatorul în general,nu este un constructor care își planifică metrii cubi sau liniari de cărămidă sau de bolțari pe care trebuie să-i așeze într-un anumit loc și într-un anumit timp. Poetul este mesagerul sufletului  și stărilor care nu lucrează după program și la ore fixe , cum greșit spun unii dintre colegii noștri scriitori. Și când spun asta nu mă refer doar la actul de creație în sine . argumentez și confirm cu cele 30 de volume de poezie și aforisme publicate, până în prezent, în România și în Franța. În lipsă de spațiu alocat nu le voi enumera. Precizez doar, că în momentul de față lucrez, în paralel la definitivarea a încă 4 volume, dintre care cele mai dragi mie îmi sunt două: Ultima noapte cu tata, o carte antologie de autor pe care o voi dedica părinților mei plecați mult prea devreme de lângă mine și cărora le sunt dator acoperindu-mi neputința de a fi lângă ei pe ultimul lor drum înspre Dumnezeu. Și cea de a doua carte anm intitulat-o : Viața mea, o lacrimă

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Gândind la tata...

 

de mult nu-l mai aud pe Dumnezeu tușind

și nici pe tata  strigându-mă 

să-i duc sus pe acoperiș 

o canî cu apă

știu că ultima dată 

când

l-am văzut pe Dumnezeu  lăcrima

 iar  lui tata

îi sângerau  mâinile și picioarele

 i-am strâns picioarele de obrazul meu

și i-am oprit sângerarea 

m-a privit  lung

ca și când 

iar aș fi făcut  vreo boacănă 

apoi mi-a spus:

poate că la noapte

mă va chema Dumnezeu 

ca să-i duc  o cană cu apă

 tu ești bărbat

să nu mă aștepți că

drumul o să dureze o veșnicie...

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata

plângea în somn și de ce

își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție

noapte de noapte

poate că mamei i-a șoptit

înainte de a stinge lumina

când îi cosea buzunarele

găurite de timp

 

de câte ori îi săream la gât

seara înainte de culcare

lăcrima și

în răstimpul dintre lacrimi

mă strângea în brațe

dar niciodată

nu mi-a spus te iubesc

îi tremurau mâinile și vocea

ori de câte ori

încerca să-mi vorbească și

deseori își schimba vorba

cu o întrebare

ai mâncat…

 

în ultima seară când ar fi trebuit

să-l văd cu mâinile așezate sub cap

avea mâinile încrucișate peste piept

și dormea

dimineață când am dat fuga la patul lui

să-l trag de mustață ca de fiecare dată

mama m-a așezat pe genunchi

mi-a luat capul între palmele ridate de timp

m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când

tata și-ar fi continuat somnul

tatăl tău s-a dus să-l întâlnească

pe Dumnezeu

și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu

îi vei ține locul

 

BIOGRAFIE SELECTIVA

         Teodor Dume, jurnalist, editor, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor) În prezent director/fondator Revista Extemporal liric.  A urmat cursurile şcolii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din Bucureşti.  O perioadă scurtă a  și lucrat ca și Controlor tehnic de calitate la Intreprinderea Înfrățirea din Oradea, perioadă în care a coordonat 29 de organizații de tineret ca și secretar cu probleme de propagandă și cultură.Lector la cursurile de pregătire profesională.

        A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice a tineretului.

        În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.

        În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD Oradea. În iulie 2019 fondează revista Extemporal liric al cărei director este. Cel mai important lucru este debutul în volum, în 1985, cu volumul Adevărul din cuvinte, prefațat de Gheorghe Grigurcu, urmat de încă 27 de volume publicate în România dar și în Franța. Evident, coautor la peste 80 de antologii publicate în România și străinătate.

Menționat în Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii   române,vol.II www.semneartemis.ro/indice.htm

         Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor, publicată în Oradea (ediţia 1990),  fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice. Redactor revista Algoritm literar(2010), Redactor revista Ofranda Literar-Artistică.Editor roliteratura, Membru de onoare Lira21, Membru de onoare Confluenţe lirice, redactor Dialoguri culturale, Editor Cleopatra – Casa Gândului, Editor Roliteratura. Secretar general de redacție revista Ofranda Literar-Artistică (din iulie 2019).Director /fondator  Revista Extemporal liric ,Redactor șef revista Extemporal liric,Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.  Membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară.

Teodor Dume, în cărți de critică:

*ESCALE IN PANTEON DE LA DOSOFTEI LA VISNIEC de Daniel Corbu., Editura PrincepsMultimedia,2019

* Însemnări(ne )critice, Cristina Ștefan,2019

* Cartea de critică, Adamescu Cezarina,2018

* Esențe lirice, V.II, Ionuț Caragea. Editura Fides, 2020

* cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, Ottilia Ardeleanu, Editura Pim/2019(99 cronici și recenzii la cărțile semnate Teodor Dume)

* Confesiuni din universal cărților, Mihaela Meravei, 2019

* Reflecții poetice I., Ottilia Ardeleanu, 2020

* Reflecții poetice II – Ottilia Ardeleanu, 2020

* Raftul de la colț,(vol.lll), Daniel Luca, 2020

* Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II.

www.semneartemis.ro/indice.htm

A scris cronici de carte și recenzii la unele cărți semnate de:

-        Gheorghe Grigurcu,  decodor al unui Univers îndatorat lucrurilor vii sau un mentor al umbrelor în mișcare?

-        Daniel Corbu și sacrificial de sine, cronică la cartea Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișiniec/ Editura Princepsmultimedia (Publicată în Revista Feed Back. Revista Logos și Agape, Revista Extemporal liric,/2019, Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, etc.)

-        Ionuț Caragea, între stare și imaginarul umbrei (de primăvară). Cronică la cartea Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visul . Editura eLiteratura ( Publicată în Revista Luceafărul, Revista Extemporal liric, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, etc.)

-        Daniel Luca – un soft , o investiție pe termen lung. Cronică la cartea Croitorul de noapte. Editura Inspirescu/2019. (Publicată în Sintagme codrene/2020,  Extemporal liic, nr.19-20 /2020 și Confluențe literare, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, )

-        Sorin Cerin, căutător al ordinii desăvârșite (cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Confluențe literare, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,)

-        Ottilia Ardeleanu, un nume – martor în literature română. (Cronică la cartea Reflecții poetice I – 2020. (Publicată în Revista extemporal liric, nr.7-8 /2020, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, )

-        Gina Zaharia, între miracolul puterii cuvântului și cel al Universului lăuntric, (recenzie la cartea Zarul orbului, Editura Editagraph, 2020). Cartea de recenzii: Interogatorii critice, semnată de teodor Dume, Editura: Pim, 2021)

-        Alin Claudiu Baciu, suflet tămăduitor. Carte Zboruri frânte. Editura Primus Oradea, 2019. (Cronică publicată în Revista Extemporal liric, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,)

-        Marin Voicu, între identitate și dumnezeire /prefață carte. (Publicată în  Cartea de recenzii: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,

-        Alexandru – Eusebiu Ciobanu, Cronică: Cât de greu e să vorbești despre un poet și generația sa.( Cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista  Logos și Agape, Revista Confluențe literare,  Revista Solitudinea.Revista Ofranda literară, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, etc.)

-        Radu-Alin Balaj: Trioletele lui Radu-Alin Balaj – adevăruri imaculate (recenție la cartea: O, Dante plecăm spre Paradis?. Editura Pim/2020). Publicat în revista Extemporal liric, nr.25-26(40)/2021, și  Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,)

-        Ștefan Popa/Strigăt din “adăpostul luminii”, recenție la cartea: Zbotul, ce fericire, autor: Ștefan Popa. Editura Ecou Transilvan, 2020. (recenție publicată în Revista extemporal liric, nr.1-2 (40) Ianuarie 2021, Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, și Revista Confluențe literare, ian.2021

Debut în presă, 1977

        De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Vatra,Scânteia tineretului,Orizont, Crişana, Familia, Tribuna, Argeș, Leviathan,Arte, Banchetul, Logos şi Agape,Relibris - media grup Sydney -Australia,Agenţia de presă Aşii români (Germania),Singur, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei,Armata româniei, Ecoul,Pro Litera,Cronos,Spații culturale, Cervantes,Agora Artelor, Şoimii Carpaţilor, Climate literare, Bihorul, Literaria,Caiete silvane, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus, Feed Back, Monitorul de poezie,Cuvântul liber, Fereastra, Ofranda Literar-Artistică, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Cronograf,Tecuciul literar-artistic, Literadura,Meridian Cultural Românesc,Monitorul de poezie, Sfera Eonică,ParnasXXI, revista Extemporal liric,Însemne culturale,poezie.ro, Reţeaua literară, Poeţii noştri,Solitudinea, Citatepedia, Citate celebre, Citate net,Arspoetica, Cronopedia, Lira 21,Crai nou, Roliteratura, Confluenţe literare, Right Words, Zbor spre Înălțimi, etc.

 

feb., 2021, Oradea