1.
Pentru un
scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce
rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
În viața mea destinul și opțiunea au un rol minor fașă de
hazard. Datorez hazardului aproape tot, începând cu părinții și terminând cu
locul de veci, cu faptul că sunt un italienist, din păcate sau din fericire,
singurul care deși nu s-a stabilit în Italia, publică la Edituri italiene, unde
sunt mult mai apreciat decât in nostra patria
2 Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar
momentul debutului unui scriitor.
Pentru dvs.,
când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva
despre primele încercări literare.
Debutul literar s-a produs în anii studenției, anii
60-70, odată cu primele scrisori de dragoste adresate felonei Ileana Cosânzeana, continuând cu
caietele-jurnal din exilul în Bărăgan unde fusesesem trimis de Partidul – stat
să predau tot felul de materii, din anii petrecuți în biroul Bibliotecii
Centrale de Stat în care consemnam diverse ipostaze erotice oferite
subsemnatului de Himera Globulară după care am alergat până la Revoluția din
Decembrie 1989. Îmi pare rău că le-am aruncat, rupt, rătăcit cțnd m-am
căsătorit,,,știți, cănd suntem tineri, suntem geniali…
2.
Care a fost
drumul până la prima carte ?
Luptându-mă cu
cenzura securită, abia am putut publica niște traduceri din poezia lui Mimmo
Morina, dar și o anthologie italiană Eminescu, prima în România, după cea a lui
Ramiro Ortiz, prefațată de profesoara
mea Zoe Dumitrescu Bușulenga, viitoarea monahie de la Agapia sau Văratec…
3.
Ce
personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic
etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
Profesorii mei,
unici, de la catedra de italiană, îm frunte cu Alexandru Balaci….viața mi-a
fost influențată de stradă, de anturajul barurilor frecventate, dar cu
precădere de personalitatea covâerșitoare a prof Cornel Mihai Ionescu…N-am
frecventat cenaclurile, în general nu mi-a plăcut să mă înregimentez…decăt în
armată, cazarma de la Bacău…
4.
Raportul dintre
conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii
contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre
cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Cetățeanul nu
dă doi bani pe scriitor, îl consideră cel puțin suspect sua un mutant vicios,
pentru politicienii de azi noi totți suntem niște cifre..nu oameni…ca și Camus
eu sunt de stânga...de partea celor umuliți și obidiți….
5.
Literatura – la
frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs.,
literatura română contemporană?
Temele sunt
eterne, delirul e același dacă e generat de Virgil Mazilescu, Gellu Naum sau
Tavi Soviany, cel mai de seamă scriitor al timpului nostru…
6.
Credeţi că
există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program”
al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
Pe mai multe
fronturi : traducere din română în italiană(poezie, prozăă), poezie
originală pe care mi-o
traduc în dulcele idiom…cronică de carte străină….
7 + UNU. În
contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii
mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Și dacă viitorul se anunță
favorabil
sau nu sau pur și simplu unul oarecare
înainte să te-avânți într-un surâzător
acces de luciditate către unul din
numeroasele țeluri pe care-o judecată
indulgentă le socotește egal de prețioase...
de-abia atunci întrevezi ceea ce-ai fi
putut fi, dacă n-ar fi trebuit să fii ceea
înainte să te-avânți într-un surâzător
acces de luciditate către unul din
numeroasele țeluri pe care-o judecată
indulgentă le socotește egal de prețioase...
de-abia atunci întrevezi ceea ce-ai fi
putut fi, dacă n-ar fi trebuit să fii ceea
ce ești, și nu-ți este dat în
fiecare zi să
despici în patru un vas
cu un asemenea lumen.
E se il futuro s’annuncia
così favorevole
o no o semplicemente qualunque
prima di avventarti in un sorridente
accesso di lucidità verso una delle
numerose mete che un giudizio
indulgente le considera ugualmente
preziose…appena allora intravedi ciò
che potresti essere, se non avessi
dovuto essere ciò che sei, e non
ti è dato
ogni giorno di fendere
in quattro un vaso sanguigno
con un
simile lume
Prin
clisurile negurii nu se întrezăreau
decât ici colo câte-o mânecă
ținând o pipă,
câte-o pălărie tip Merlin și fărâme de picioare,
mai ales glezne în poziții încordate, chinuite
într-o perpetuă schimbare, de parcă sufletul
ar fi sălășuit în ele, iar în spatele tău se afla
zidul gros și sigur, simțeai deja în acceleratorul
cefei splendoarea energetică a bosonului lui
câte-o pălărie tip Merlin și fărâme de picioare,
mai ales glezne în poziții încordate, chinuite
într-o perpetuă schimbare, de parcă sufletul
ar fi sălășuit în ele, iar în spatele tău se afla
zidul gros și sigur, simțeai deja în acceleratorul
cefei splendoarea energetică a bosonului lui
Higgs zis și particula lui
Dumnezeu…profeție
a faptului că pentru tine nu mai
era scăpare…
Attraverso le fessure della
foschia
non s’intravedevano
se non qua e là qualche manica che regge
una pipa, un cappello tipo Merlino e avanzi
di gambe, soprattutto caviglie ipertese,
straziate in un perpetuo mutamento,
come se l’anima vi fosse in loro,
e dietro di te si trovava il muro grosso e sicuro,
lo sentivi con la schiena, semplice e liscio,
già tastavi
nell’acceleratore della nuca
lo splendore
energetico del bossone di Higgs
detto anche la particella di Dio...profezia
del fatto che per te non c’era più scampo…
Măsuța din fața ta era roșie
și acoperită cu o sticlă groasă.
În stânga ta câțiva necunoscuți
convorbeau despre alți necunoscuți.
În dreapta ta se discuta,
În stânga ta câțiva necunoscuți
convorbeau despre alți necunoscuți.
În dreapta ta se discuta,
cu voce joasă,
despre interesul nicicând dezmințit
despre interesul nicicând dezmințit
pe care iezuiții
îl au pentru problemele publice.
Se cita un articol apărut într-o revistă
ecleziastică despre
îl au pentru problemele publice.
Se cita un articol apărut într-o revistă
ecleziastică despre
fecundația artificială.
Un uragan se apropie de Europa....
Un uragan se apropie de Europa....
Il tavolino davanti a te era rosso
e coperto di grosso vetro.
A sinistra un paio di sconosciuti
parlavano tra di loro
di altri sconosciuti.
A destra si discuteva,
a bassa voce,
dell’intesesse mai smentito che
i gesuiti hanno per
i problemi pubblici.
Veniva citato un articolo uscito
su una rivista ecclesiastica
sulla
fecondazione artificiale.
Un uragano si avvicina
all’Europa…
Iubita artistului Munch din celebrul
tablou era o siluetă
abstractă,
nici bărbat, nici femeie, aproape
un schelet, în loc de cap avea
nici bărbat, nici femeie, aproape
un schelet, în loc de cap avea
un craniu și ochi goi, cufundați
în
orbite, din gura
căscată părea
să-i iasă un strigăt întrupând
disputa universaliilor…
Cerul în flăcări, verde cinabru
și portocaliu,
erau valurile pletelor ei,
vârtejul sinistru din spate rostea
erau valurile pletelor ei,
vârtejul sinistru din spate rostea
cuvântul inexorabil al
sorții,
părea că până și propriul ei
suflet se înfrupta din ea…
părea că până și propriul ei
suflet se înfrupta din ea…
L’amata dell’artista Munch
del celebre quadro era una sagoma
astratta, né uomo né donna, quasi
uno scheletro, al posto della testa
aveva un cranio e gli occhi
vuoti,
sprofondati nelle orbite, dalla
bocca
spalancata sembrava uscisse un
grido, incarnando la disputa
degli universali…
Il cielo in fiamme, verde cinabro
e arancione, erano le ondate
dei suoi
capelli,
il vortice funesto di dietro
proferiva
la parola inesorabile della
sorte,
sembrava che finanche la sua
propria anima si cibava di
lei.
București, 2019