« Sunt un poet al dragostei şi iubirii, un poet ce
iubeşte versul clasic dar îl aceptă şi pe cel apărut după ’89, modern,
de bun gust, nu schizofrenic, adacadabrant, cum incearcă unii poeţi de
azi… »
1. Pentru un
scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce
rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
Aş dori să încep cu un fragment din romanul meu „Zorii
Pământului”:
« Pe mine, singurul băiat, tata, Dumnezeu să-l
odihnească, mă vrea de ajutor. Să fiu sprijinul familiei, să muncesc pământul,
să-l ar, să-l seamăn, să-l ascult pe pământ, să nu-l părăsesc toată viaţa. Câtă
credinţă aveau părinţii noştri asupra pământului! Cei mai mulţi tineri
luptaseră pentru acesta cu arma în mână. Nu ştiu eu câţi mai rămăseseră acasă,
fără să fi pus mâna pe armă, dar când m-am făcut băiat mare, am aflat că, în
satul acela, Domniţa Maria, patruzeci şi şase dintre ei nu s-au mai întors în
bătătura caselor. Celor mai mulţi li s-au ridicat cruci în curtea bisericii şi
în jurul unui monument închinat şi altor tineri morţi într-un alt război.
Primul război mondial, 1916-1918, şi tot pentru pământ au murit, fie pentru
brazda lui, fie pentru tot pământul acestei ţări. Şi cei care s-au întors, n-au
găsit pământul pregătit a le oferi roadele. Trebuia muncit, şi ei nu aveau cu
ce şi cu cine. Tatăl meu luptase pe front şi a avut zile de s-a întors acasă.
După câţiva ani, îl simţeam cum se bucură că mă are pe mine băiat, să-i fiu de
ajutor. Dar eu, dacă i-am greşit, îl rog să mă ierte şi acum de acolo de unde
se află. Terminasem patru clase, el numai două şi nu putea să-mi explice orice,
eu, cu mintea mea de copil, începusem să-l iscodesc. Venise timpul să mă
despart de ghiozdanul acela din pânză de cânepă pe care nu-l voi uita
niciodată, iar el, devenea tot mai tăcut! Nu mă mai lua în braţe şi nu mă mai
urca pe iapa aceea mare cât un munte şi neagră corb, pe care cu mare bucurie
mi-o dăruia mie de avere... cu plug, cu boroană şi căruţă. Fetele, spunea el,
n-au ce face cu ele. Dar, vine o vreme când trebuie să hotărăşti. Oare cine
hotărăşte? Tu sau destinul care zice că-ţi este hărăzit de la naştere sau mai
dinainte să se termine cele nouă luni trăite în trupul obosit al mamei? Cât
despre pământ şi cele ce se li se cuvin fetelor
în zilele noastre, vedem că s-a schimbat rânduiala făcută de părinţii
noştri. Şi eu am avut un destin! Să trăiesc departe de cal şi de căruţa tatii,
dar să iubesc pământul şi oamenii acestei ţări. Ce noroc pe capul meu! Şi toate
acestea s-au petrecut pentru că tatăl meu m-a învăţat, cu adevărat, despre
rosturile vieţii, îi mulţumesc încă o dată. Cine ştie, poate m-o auzi!”
Deci, eu cred în destin! Opţiunea ese colaterală, ti-o poţi schimba şi pe
ultima sută cum se zice, mai ales în zilele de azi, când cei mai mulţi, în
special tinerii, îşi schimbă opţiunea în funcţie de interese... destinul îl
hotăreşte Divinul de aceea este atât de abstract, nemanevrabil după voinţa
fiecăruia, el este al fiecăruia dar nu asemănător.
2. Istoria
literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor.
Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări
literare.
Desigur, nu pot
uita primele încercări în versuri din clasele 5-7 pe care le afişam la gazeta
de perete a şcolii din Dor-Mărunt, pe care le citeau cu emoţie şi le comentau colegii în recreaţii şi
pe care de cele mai multe ori le trimiteam la « Scânteia
Tineretului » de la care primeam răspunsuri de încurajare, iar marea
bucurie o trăiam atunci când mai vedeam câte una şi publicată.
3. Care a fost
drumul până la prima carte ?
Drumul până la prima carte a fost unul
lung, dar, scrierile, exerciţile cu scrisul nu le-am întrerupt nici pe timpul
satisfacerii stagiului militar. Revista „Pentru
Patrie,, imi găzduia aceste scrieri, iar până la primul volum au trecut ani
mulţi până să vadă lumina tiparului dar, totulşi toate la timpul lor; .......”Zorii Pământului,, (Proză, 2001);
„Cuscrele”(roman, 2002); Cartea Dorului –Mărunt(2001) Din sfera politicului
(Epigramă, 2001) „La Dor-Mărunt, Eroii au venit acasă” (documentar); Monografia
„Comunei Belciugatele” (două ediţii de la 1501-2001); ” Român deportat în ţara
sa”; Monografia localităţii Fundulea de la primele atestari până in anul 2001; Antologia
Dor de Dor (epică, lirică, plastică peste 400 de pagini in patru ediţii); ....FONDATORUL
SĂPTĂMŢNALULUI „MAGAZINUL SATELOR (97
APARIŢII); ....în2013 volumul de versuri intitulat „La poarta sufletului
tău” iar în 2014 volumul „POEM NETERMINAT”
Au scris despre cărţile mele:
Corneliu Leu, Nicolae Dragoş, Radu Cârneci,
Iulian Talianu, Gheorghe Frangulea, Dacici Mirela, Petruş Andrei,
(Puieşti-Vaslui), Ion Gaghii (Giurgiu), Mihail I.Vlad, (Târgovişte), Menuţ
Maximinian (Răsunetul de Bistriţa), Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii
Scriitorilor Români, poeta Ioana Nuţu Piersică ş.a Publicaţii
în care a apărut numele autorului de faţă: revista „Amurg Sentimental” (Bucureşti),
„Monitorul de Neamţ”, „Adevărul de Cluj”, „Cuvântul liber”(Giurgiu), „Bocancul
Literar” (Cluj),”Informaţia Prahovei”,”Jurnalul de Dâmboviţa”, revista
„Visătorii”-Puieşti-Vaslui), Actualitatea de Cluj, Actualitatea botosăneană,
Revista Luceafărul de Botoşani. Am publicat în mai toate ziarele locale din
Călăraşi. Am promovat în paginile publicaţiilor fondate, peste 300 de poeţi, prozatori, pictori şi alti
oameni de diferite profesii. Revista „Dor de Dor „ a obţinut Diploma de Merit
în anul 2006 din partea „Asociaţiei Române pentru Patrimoniu”.
Marin
Toma peste puţine zile va împlini pe
data de 20 februarie, 2015, varsta de 68 de ani. (n.red. « La mulţi ani ! »)
Pentru activitatea literară dar şi pentru
transmiterea actului de cultură la nivel local şi national, i-afost decernate mai
multe diplome şi medalii precum şi titlul de Cetăţean de Onoare al Comunei
Domneşti din judeţul Argeş iar în 2014,
a primit Diploma de Cetăţean de Onoare al comunei natale-Dor-Mărunt.
4. Ce
personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic
etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
Fiind fiu de
ţăran, m-am simţit atras din fragedă copilărie de clasicii români dar imi este
greu să pot face o listă, un clasaament al scriitorilor care mi-au influienţat scrierile mele, deşi, citind o
lungă prioadă prin cenaclurile bucureştene, ori la apariţia unei cărţi din cele
enumerate, scriitori de marcă, îmi compara scrierile chiar cu cele a le
lui Zharia Stancu, Marin Preda, Mihail
Sadoveanu.
5. Raportul
dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a
lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre
cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Fără o corelare
între aceşti trei factori din viaţa socială,nimic nu ar funcţiona chiar până la
nivelul unei mici comunităţi. Conştiinţa poate fi de grup dar nu poate
funcţiona perfect, existând şi indivizi care se manifestă individual cerând mai
mult ce nu i se cuvine, aflat mereu în conflic cu ceilalţi. Cât despre raportul
dintre cetăţean şi scriitor cu precădere în ultimele două decenii şi
jumătate, personal eu nu-l mai regăsesc,
unde să se întâlnească acesta cu cetăţenii într-o localitate rurală?... iar dacă acesta trece pe uliţă într-o localitate cu două mii de
suflete cine-l recunoaşte ori câţi a auzit de el? Despre
celălalt raport, scriitor şi putere, mulţi îşi vând calitatea de scriitor pe
bani mulţi… vezi edituri infloritoare, tipografii furate şi însuşite, filozofi
stând la cine de taină cu puterea la vârf dar şi din eşaloanele doi şi trei.
6. Literatura –
la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs.,
literatura română contemporană?
Sunt un poet al
dragostei şi iubirii, un poet ce iubeşte versul clasic dar îl aceptă şi pe cel
apărut după ’89, modern, de bun gust, nu schizofrenic, adacadabrant, cum
incearcă unii poeţi de azi care au depăşit vârsta octogenară şi au părăsit
poezia clasică cu rimă şi se bat pe
premii marii cu poezia lor rotundă în patru colţuri de care nu va rămane nimic
în istoria literară. Aici vorbim şi de reviste literare numai a le lor unde se
publică ei pe ei. Intâlnim cazul acesta şi la Botoşani unde un membru al
comunităţii îşi arogă dreptul de decizie în breaslă.
7. Credeţi că
există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program”
al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
Când te ocupi
de tehnoredactarea unei reviste literare de 32 de pagini, când te ocupi de
editarea unui volum de 435 de pagini precum Poesis şi Creaţie, dedicat lui
Mihai Eminescu-Voievodul Poeziei Româneşti ce cuprinde peste 55 de
personalităţi care au dedicat în viaţa lor măcar o poezie poetului naţional dar
şi multe materiale care ne dovedesc ştiinţific
modul de viaţa, iubire, suferinţă, şi pe care trebuie să o lansezi în
luna august curent, cu ocazia fazei finale a celei de a zecea ediţie a
Concursului Naţional de Poezie « Dor de Dor », nu ştiu dacă mai
există somn de o noapte întreagă.
Faculataiv :
7 + UNU. În contextul
celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii
mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Sunt fiul fostului ţăran/
născut în ‘47-n sat/
Un sat din Bărăgan/
Când m-am născut în satul cu noroi până la gleznă/
Nici lampă nu aveam în casă, iar mama, m-a-nfăşat prin
beznă
Dor Mărunt, Călăraşi, 2015
