„Destinul ți-l faci în funcție de opțiunile
abordate.”
1. Pentru un
scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce
rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
R: Destinul ți-l faci în funcție de opțiunile
abordate. Eu nu cred neapărat în destin sau predestinare. Eu cred că omul își
alege destinul în funcție de opțiunile pe care le are, sau le abordează. Eu am
avut mai multe opțiuni, dar am ales-o pe aceea de a scrie și nu-mi pare rău.
Destinul și opțiunea au un rol fundamental în viața oricărui om, cu atât mai
mult în viața unui scriitor care prin ceea ce face creează lumii o nouă
identitate. Scrisul pentru mne nu este o opțiune ci este însuși destinul.
2. Istoria
literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor.
Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?
Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
R. Primele încercări literare datează de prin
clasa a doua când, după moartea străbunicii mele, am scris prima poezie
închinată ei, inspirat fiind de poezia „Bunica” a lui Ștefan Octavian Iosif. De
la aceasta , prinzând curaj într-un fel, au urmat altele, bineînțeles cu mare
influență eminesciană, dar fără a avea vre-o valoare literară, cu toate acestea
nu am încetat niciodată să scriu și să sper că, cândva, voi publica și o carte,
deși niciodată nu m-am grăbit să o fac. Neavând niciun suport din partea celor
din jur, debutul s-a produs târziu, prin 2001 sau 2002, cred, în Timpul, dar
adevăratul debut s-a produs în 2015 în Convorbiri literare, după ce am intrat
cu adevărat în cercul unor adevărați scriitori care m-au ajutat și criticat
constructiv, printre care chiar Dumneavoastră, Domnule Pârvescu, sau Gabriel
Alexe, doi profesoniști în ale scrisului.
3. Care a
fost drumul până la prima carte ?
R: Drumul până la prima carte a fost lung și
cu peripeții. Încă din 2015 pregăteam ceva, iar pictorul Liviu Șoptelea
împreună cu poeta Cristina Priscariu Șoptelea m-au încurajat și susținut - pe
această cale vreau să le mulțumesc. Volumul de poezii „Ioana”, a apărut în
acest an aproape fără să vreau, la viteză. Trebuia să merg la Benidorm unde se
susținea un Festival Internațional de poezie sub egida „Liceo Poetico de
Benidorm” și eram nevoit să merg cu ceva, așa că am pregătit acest volum de
poezii pe care Domnul Mario Castro Navaretti la tradus în casteliană. Totul s-a
petrecut în doar câteva săptămâni.
4. Ce
personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic
etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
R: Cred că poezia lui Eminescu la început m-a
influențat cel mai mult, apoi Coșbuc din care tata îmi citea uneori, dar cei
care m-au condus și mi-au arătat calea spre poezie, au fost cei care frecventau
și frecventează încă întâlnirile organizate de către Domnul Petruț Pârvescu sub
numele de „Cercul Ion Pillat”. Am citit mulți scriitori atât români cât și
străini, dar m-am ferit să să mă las influențat de către vre-unul dintre ei. Am
căutat mereu să fiu eu și am scris în funcție de stare mea sufletească fără a
căuta cu ardoare vreun stil.
5. Raportul
dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a
lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre
cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
R: Ca cetățean, bineînțeles, am multe
nemulțumiri,dar ca scriitor mă simt liber. Nu pot spune că nu mă interesează
politica, dar mă feresc să fac polemici pe seama ei. Politica are atât de multe
fețe încât eu mă simt prea mic pentru a le putea înțelege. Creez chipuri, fețe
și lumi prin scriitura mea și îmi sunt de-ajuns. Politica este o lume deja
creată și este precum un ciclu de romane de proastă calitate în care doar
personajele se schimbă, restul se repetă.
6. Literatura
– la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs.,
literatura română contemporană?
R. Literatura contemporană este foarte bine
conturată. Avem scriitori tineri talentați, dar și scriitori cu un puternic
impact universal deși, încă mai trebuie lucrat la capitolul „promovare”.
7. Credeţi că
există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program”
al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
R: Timpul pentru scris este cel pe care ți-l
faci, dar timpul pentru creat e în fiecare secundă din viața unui scriitor.
Indiferent ce fac, mintea mea creează, chiar dacă nu întotdeauna iese bine. În
ceea ce privește o nouă carte, nu mă prea grăbesc să o scot. Lucrez la un volum
de poezii, dar și la un roman. Deocamdată aștept timpul potrivit, vorba
proverbului: „toate la timpul lor”. Când v-a fi momentul voi ști.
7 + UNU. În
contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri,
selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă
reprezinte.
R: poem
ascuns în mine
I
mă rup de real
mă ascund în vis și în cuvinte
precum picăturile de ploaie
pe asfaltul încins
tu te prelingi suav pe lângă mine
mă-mbeți cu parfumul tău floral
cuvintele
precum picătura chinezească
petală de floare
tu ești vinovată că trăiesc
un sclav sau câine
care se gudură
întinde-mi inima ta
voi sta la picioarele tale
răstignit
II
o, tu care ești tăcută
ca o sămânță aruncată în mine
III
când tu nu ești
mă trezesc în zorii zilei
cu sufletul ud
toată noaptea am scris poemul
IV
doar o secundă
voi spune totul despre iubire
Iulie, 2017, Spania
