scrisoare către generația mea
aşa
gândea fiecare pe-atunci
lupi tineri vânam mai mult în haită
pe la colţurile gurii cu urechile ciulite
în nopţile albe fără frontiere
prin sate si oraşe somnambulice aşteptam cutremuraţi zorile
departe
în provincia memoriei
trecea G L O R I A pe bulevardul victoriei mass-
tulburându-şi fesele (două felinare de aur potcovite
în noaptea adâncă de ceară)
nOi
o priveam cu ciudă
libidinos din spate (faţa
o avea mai mereu în reparaţie capitală)
trecută în revistele de gală eczema unei cicatrice vulgare pe
ochii minţii noastre-nfierbântate
N U
pentru vOi
ziceau bătrânii lupi copţi în chesoanele marilor naufragii
a a Ă Ă e e I I o o U U
e această splendidă arătare b e l i ţ i l o r şi
îşi înfigeau lacomi ochii lor putrezi adânc între
ţâţele ei mari grele rotunde
uuuRaaa
trecea G L O R I A pe b u l e v a r d u l v i c t o r i a
mireasa morţii în sărbătoare
nurlie zăludă şi cheală
cu surle şi tobe
mirosind a lingoare
a lăptucă tânără şi-a busuioc deocheat Ne
venea rău ameţeala
d o a m n e Ne
venea să ne-aruncăm cu T O Ţ I I (k a m i k a z e) la
picioarele ei rotitoare crescute direct din cerul înalt
aveam frisoane în fiecare anotimp Ne
zvârcoleam spasmodic cu fiecare generaţie
umpleam sufletul noduros cu năduf
ca-pe-un hârdău lepros
AH
(ne ziceam) mândri şi liberi în bantustanele fericirii va
veni EA z i u a a c e e a în care o
să-L întoarcem pe dos
cu J O S U L în S U S (să urle
steaua lui umedă mică lucitoare) şi-o să-L bem
pîn la O S
dar ziua a c e e A
venea prea târziu obosită stoarsă
cră-că-na-tă
ca o mârţoagă leşinată
puturoasă
muncită şi grea
nOi
rămâneam pironiţi mai departe în
poarta norocului cu ochii holbaţi pe U L I Ţ Ă
trecea G L O R I A pe bulevardul oricărei victorii
mireasa morții în sărbătoare
nurlie zăludă și cheală
muncindu-şi în scârbă
fesele
iepele
două felinare de ceară în noaptea adâncă
h a u u u
H a u – H a u u u
vuia pădurea tânără
turme de glasuri trăgând după ea
ecouri lichide răstălmăcind alese geometrii!
