Toţi
lucrăm o viaţă la catedră
Şi
plecăm, din şcoală, supăraţi,
Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,
Fără să ne-ntrebe : „Nu mai staţi ?”
Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,
Chiar
acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Şi târziu, în noapte, corectam…
Din
cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălţa la zei !
Ne-am
iubit cu toţii meseria.
Chiar
am fost împătimiţii ei !
Am
iubit elevii, şcoala, cartea,
Am
sădit şi trainic şi frumos.
Toţi
ştiam că Viaţa-i o minune
Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
Ce lăsăm în urmă ? Doar lumină
Şi
copii care nu pot uita,
Întrebând,
în toamnă, cu tristeţe :
„Nu ştiţi unde este Doamna mea ?”
Vin acum din partea tuturora
Spre aceşti blânzi dascăli şi cuminţi
Şi îngenunchez cu tot respectul
Lâng-aureola lor de sfinţi !
MARIA
BACIU
