CALEA LUMINII (DASCĂLILOR, OMAGIU

Toţi lucrăm o viaţă la catedră

Şi plecăm, din şcoală, supăraţi,

Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,

Fără să ne-ntrebe : „Nu mai staţi ?”

Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,

Chiar acasă, unde tot trudeam:

Îndesam caiete multe-n plase

Şi târziu, în noapte, corectam…

Din cafea sorbeam ca din ambrozii,

Iar cultura ne-nălţa la zei !

Ne-am iubit cu toţii meseria.

Chiar am fost împătimiţii ei !

Am iubit elevii, şcoala, cartea,

Am sădit şi trainic şi frumos.

Toţi ştiam că Viaţa-i o minune

Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.

Ce lăsăm în urmă ? Doar lumină

Şi copii  care nu pot uita,

Întrebând, în toamnă, cu tristeţe :

„Nu ştiţi unde este Doamna mea ?”

Vin acum din partea tuturora

Spre aceşti blânzi dascăli şi cuminţi

Şi îngenunchez cu tot respectul

Lâng-aureola lor de sfinţi !

                                                            MARIA BACIU