lucian valea
“și nu-și vor mai aduce aminte de rănile noastre...”

lume
unii oameni vin
alții trec alții rămân
memoria e o ființă ciufută ciudată
care ar trebui când e mică
juncană
din când în când
să i se dea jos ușor cu blândețe chiloțeii
și să fie bătută la cur cu o nuielușa
precum copiii în vechime pe hotar
de față cu vecinii martori
să nu uite niciodată

arde candela sub iconiță lumina și untdelemnul
rămâne la suprafață

așa l-am cunoscut
un bărbat holiudian înalt cu barbă albă păr bogat
frunte lată ochi blânzi pătrunzători
starostele de drept și de fapt al mișcării literare
de la botoșani

un sfânt al cuvântului
un maestru
urmat de ucenicii săi vrăjitori
dumitru țiganiuc lucia olaru nenati maria baciu
valerian țopa gellu dorian lucian alecsa dumitru necșanu
george luca victor teișanu
dumitru ignat ticuță bijescu corneliu popel și de alții

lăudat fie-i numele
prin anii '50
după ce terminase la bucurești facultatea de litere și filosofie
fiul ioanei și alexandru din valea mare pe bistrița
a fost condamnat la muncă silnică pe viață
pentru delict de opinie atitudine conștientă și nu mai știu ce
și după cinci ani de muncă fărădelegi supliciu
este eliberat și devine liber profesionist
muncitor necalificat profesor suplinitor lector muzeograf
venit din bistrița peste munți
după ce trecuse pe la timișoara cluj bacău darabani suceava
prin '83 fonda la botoșani caiete botoșănene
viitorul hyperin de mai târziu

șendriceni
toamna anului '85 si ceva
am intrat în sală și sala mare a liceului începuse deja adunarea solemnă 
anunțată cu afișe mari lipite pe gard pe uși și pe poartă
cu notă telefonică notificată miliție și primar
elevi profesori gură cască
portari
în sărbătoare

veniseră în păr
șnur dantelă și pene
tovarășii scriitori de la județeana botoșani cu autobuzul
conduși de baciul lucian valea
și ea o copcilă nevinovată o jună profesoară de filosofie
la liceul cu pricina și cu mine un june neînțărcat de oraș carele 

din lipsă de locomoție mijloace 

am ajuns cu greu pe jos de la practica agricolă cu elevii undeva dincolo de dorohoi
pe jijia-n jos pe un câmp frumos spre george enescu
eram cu adevărat fericiți

liniște calm
scurte prezentări recitări
lungi poezii poze aplauze furtunoase
mâinile mele căutau frenetic mâinile ei
să nu ne pierdem cumva definitiv printre străini
șoldul lovea ușor aripa despletită 
inima toată zburdalnică pe marginea plină 

ne ținea în căușul pleoapelor deschise pretutindeni

era așa de frumos
așa de bine așa de toamnă lungă moldavă
cădeau frunze din cer și din tavan peste noi
ca o ninsoare stelară
dar toți erau prea grăbiți prea ocupați atenți concentrați
numai liceencele în uniforme scurte și picioare frumoase
se bucurau de orele libere de la clasă și îmi zâmbeau larg pătimaș 
dintre sânii lor mici pe sub genele lungi

scene
imagini lumi paralele
și nimeni nu știa că în sala aceea mare frumoasă
este și cel care va scrie cândva
într-o zi oarecare aceste cuvinte modeste
mondene
și ea care a fost acolo a auzit și văzut toate acestea
ea care m-a iubit pe rând
care m-a urât deopotrivă
și care m-a iertat
de dincolo de mări și țări le va citi la un moment dat tuturor

lume oameni
bătăi din palme luări de cuvânt
și eu un tânăr poet în priviri și devenire ușoară
venit de curând din capitală în poala nordului
trecut în grabă pe lângă niște cenacluri literare simandicoase
îi vedeam pentru prima oară în viață în carne și oase
pe unii dinte cei mai importanți
mai frumoși și mai talentați atleți ai cuvintelor
în frunte cu maestrul lor lucian valea venit din ardeal
precum altădată dragoș și bogdan și alții nenumiți
pe aceste mișcătoare meleaguri moldave
eminesciene
să vadă să șadă
și să se mântuiască definitiv!

 

De moarte, doar o moarte te mai spală

...Scîrțîie îngrozitor oasele gîndurilor...

Și-acest mesteacăn, cu mănuși de gală!

Și-acest halou, care se stinge-ncet –

De moarte, doar o Moarte te mai spală!...

 

Pînă și frica a-ncetat să plângă!...

Dar plînge Luna, cu lumina pală,

Dar plînge-oglinda-n care-ai viețuit =

De moarte, doar o Moarte te mai spală!...

 

O prăbușire firavă se-nalță,

Dar știi că va ajunge epocală,

Dar știi că ești bolnav d-Eternitate –

De moarte, doar o Moarte te mai spală!...

Stelorian Moroșanu, 30.08.2024

 

nuntă de dar

murea unu’
se făcea pomană
năștea altu’
se făcea botezu’ scăldătoare
dar când se mărita fata se-nsura băiatu’
era altceva

nuntă băăă

de la florea lu’ oane
de la cucianca
la deal și la vale pe sub pădure
la florea șerboi și până jos la ion nărcea
sub coastă
toată păcala în păr
iasomie flori la ureche
țoale
de se auzea darabana
peste gârlă până dincolo
la bâgești

și noi ăștia mucoșii
după ei
scai

așa și în ziua aceea
era nuntă la moșu' pârvu glăvan
ăla de pe uliță lângă noroia
cu băiatu’
și se făcea nuntă mare în sat
nuntă de flăcău de
trebuia să mergem și noi
era nunta de dar
cum să lipsim
că doar eram rude

așa și așa
să ajutăm și noi tinerii
după obicei

și ne-a luat mama și pe noi
cu cin’ să ne lase acasă
tata pe șantier
grijă
nevoi
așa că ne-am așezat la masa
aia lungă
pe trei cărări
macate pe margine
dreapta stânga beteală flori
farfurii șervețele colorate
pahare mari de vin
de sticlă
pahare mici de țuică
de plastic
cuțite linguri și furculițe
solnițe cu sare și scobitori

mama
eu și cu frati-miu în față
peste masă
să ne aibă sub nas
ne vede
ne aude
și era și ea liniștită

nuntă băă
veselie
bunătățuri care mai de care
aperitiv friptură sarmale
vin țuică apă
apă apă și apă cu bulbuci
dar nouă cel mai mult
ne-a plăcut minerala
și cozonacu’

ăla cu stafide nuci cacao și rahat
l-am mâncat legumind fiecare bucățică
tare bun dulce
ba ne-a mai dat și mama
să tot fie

muzica în alai
pe lângă noi pe la mese
cântăreața
o femeie coaptă rujată bine
cu ochi boiți și ceas mare la mână
ciotoi tambalagiu
gicu’ acordeonu’
gore vioara
și ghită brunetu' la contrabas
ăștia erau de la seaca
îi mai văzusem
ne cunoșteam bine
cântau
nu șagă

trecea muzica
cânta pe-o parte când pe-alta
a meselor pline de bucate
înainte și-napoi
abia te țineai cu ochii după ea

nuntă băăă
mese lungi de lemn
cu picioarele bătute-n pământ
să nu cadă
cumătrițe tinere cu șorțu' la brâu dichisite
adu' apa fa
vezi de lingură
scobitorile le-ai pus
ai adus
unde
ție-ți bă mâinile acasă
unde tot umbli

veselie gălăgie
forfotă mare neam peste neam
nu era ca acuma
stații confetti lumini microfoane
felinare de la par
la par
câteva lămpi cu gaz
noroc cu lumânările mirilor
că se vedeau acolo în față amândoi
și puteai să-i vezi și tu
daca vrei

cânta țiganu' gore direct la ureche
să auzi
pâlnie nu alta
să nu zici
că-ai venit degeaba la nuntă

fusu’ aici fusu’ colo fusu’ face rotocoale
zbârrr
la lelița între picioare
nu era cine știe ce
aveam noi
unele și mai și

ei
dar totuși
mama lelea pamfira
coana jenica lângă noi
aia mică a lu' boaghina
îmi făcea cu ochiu'
și mă lovea pe sub masă cu picioru'
ștrengărița
că ne era cam jenă rușine chiar
asta până am prins melodia

ne lăsa gore
ne lua zâna
ce voce ce glas
ce durere și frate ce melodie
că-ți venea s-o mănâmci pe pâine
să-ți meargă la lingurică
zărzărea zărzărea
zărzărică zărzărea
pe la poarta dumitale
aici se cam încurcau ițele
nea ciotoi întorsăse lele țambalu' pe dos
și cânta de săreau capacele
direct pe fundu' gol
și toată lumea cu ochii grămadă

lume
cântecu' vinu' țica voia bună
zărzărea zărzărea
zărzăzică zărzărea
printre cracii dumitale
ionel trecea
ochi gură multă vorbă
că nu prea se-nțelegea
dar o lua o lăsa și mereu de la capăt
lumeee

bidineaua n-are coadă
ița ița bidineaua
taie coada
pune fusu’
mâna
mă pe cine faci tu prost
se trezi mărin chelu' în treabă
taci bă
să aud și eu îl izbi geta lu' cârnu' aia bătrână
cu vorba
de la
obraz
ca să priceapă omu'

felu' unu felu' doi
cântecu' în valuri venea peste noi în pași mici în pași mari călare
vine lelea de la dude
ița ița bidineaua
cu buzele
ciocănelele ciocănelele
dragele de ele
întorceam urechile să auzim
gălăgie linguri străchini
buzele ude
gura plină ochii
soacra mică soacra mare
se scoală
și se ridică din culcare în sculare
și tot așa
până spre dimineața
lumea bea mânca râdea în hohote
și era fericită

noroc că mai erau sarmale
și ne-a mai adus câteva felii de cozonac
că a cerut mama
așa pe sub mană fără rușine că între rude

mai mânca lumea
mai bea
mai să trăiască ginerică mireasa
socru mare
socru mic soacrele
și cine mai trebuie

când se-ncingea tărâța
ieșeau neică la joacă
în bătătură
de săreau pingelele
și cămeșile după ei
nuntă băăă
uiuiu și uiuiuuu
să se așeze sarmale zicea lică grasu'
ăla lu' milica din râpă
de-abia se mai vedea pământu'
dar picioarele mergeau aproape singure
strună

o horă largă de mână
de prindeam toți
și ne băgam și noi
doi la stânga doi în față doi cu unu doi cu doi
mergea
sârbă numai bărbați și bărbați
și mura lu' frâncu' aia cu sânii mari cu curu' lat
fusta scurtă
nelipsită
chioara dracu'
nu ne mai lasă bărbații
zicea țața lina
n-ai loc de ea nicăieri

perinița era moțu' moațelor
batista
lelița și moșu'
acolo în mijlocu' horei
în genunchi
na
să vadă toți
și să crape de ciudă

dumitru a lu’ dovleac tot cu sticla în mână
iii uiuiuuu
să nu se răcească zicea
să rămână singură
gâl gâl gâl
muierile se hlizeau fericite
și își dădeau ghionturi
una alteia
pe lângă noi

între timp
s-au mai luat câțiva-n clanță
ba un pumn
ba un șut în cur o îmbrânceală
rezolva problema
și se potoleau repede

nici nu știu când s-a făcut dimineață
că noi am și adormit
bocnă
mâncarăm bine
băurăm aproape toată apa din stică
ascultarăm văzurăm
toate cele
cu visu’ am stat mai prost
noroc cu soarele
țuști
în fereastră
și ne-am trezit gata îmbrăcați

hiii uiuiuuu
pe sub deal pe sub pădure
haiii pe lângă drum
pe lângă șanț
pe lângă
trec fetițele la mure
și eu hăc
mă iau după ele și mă
da nu s-a terminat nunta
miluță
zamă de varză cobora agale la vale
hiii uiuiuuu
că lungă mai fu
cască lângă mine frati- miu
și se-ntoarse pe partea cealaltă!

 

la scăldat cu și fără cruce

 

nu fugeam de-acasă

pur și simplu plecam pe furiș

pe la amiază

trăgeam ușurel poarta după noi

când mama se odihnea și ea o țâră

și eu și cu frate-miu

țuști

direct pe malul vezii în apă

 

la început

nu aveam pe noi decât pielea

și noi și ele cum s-ar zice

rușinea 

nu trecuse granița

și noi eram prea mici pentru un război

și prea mari pentru o pace adevărată

nu aveam să arătăm cine știe ce

așa că ne mulțumeam cu ce aveam

 

gâldanele de pe gârlă

pe sub sălcii arini și răchite

erau prea scurte și prea puțin adânci

pentru bras

broasca sau câineasca

cum să înoți ca lumea frate

mai mult ne bălăceam

ne jucam îndelung

și ne mulțumeam doar cu pluta

și broasca

 

ei

dar într-o zi

s-a deschis și la noi ștrandu' comunal

fără pasnici și salvamari singuri de capu' nostru

la deal pe valea plapcei la păcala

unde c.a.p.-ul făcuse un baraj de pământ

un lac un iaz imens

cel mai mare pe câteva sate 

 

aici aveam deja chiloți

și câțiva anișori în plus

aproape numai noi băieții fără fete

și apă cât să meargă câteva bărcuțe bune

 

făceam întreceri

jucam mingia polo

stam la plajă pe margine

jucam septica și popa prostu'

treceam balata în lat de câteva ori

 

înotam liber și pe burtă și pe spate

în voie săream în apă de la călugăr

unde apa avea peste zece metrii

fără teamă și frică

până când

 

balta

vară de vară

a început să ne iubească 

prea tare

să se încăpățâneze chiar prea mult

și nu pleca aproape niciodată singură

fără unul dintre noi sau din alte sate

 

intrau în apă vii

și nu mai ieșeau decât morți

cruci verzi creșteau în urma lor pe marginea  apei

pe mal

doar o coroniță de flori proaspete

 

am avut noroc 

și pe Dumnezeu

pe mama mereu și mereu după noi

cu vorba cu nuiaua cu hainele furate

cum să vă zic dar vă spun

de multe ori

și au fost câteva

am alergat spre acasă în curu’ gol

și eu și frate-miu amândoi prin porumbi

până am crescut mari!

 

N.b.!, se caută un Președinte!..

Evrika!

Vin alegerile generale, (în particular!), de provincie și de capitală și de țărișoara noastră dragă, superbă, inefabilă, astrală.., numai zumzet, numai flori, numai sfoară.. așteptată, pe scări, în gară și la moară, cu sufetul la gură pe alegătorul nostru de cursă lungă.

Eu cu cine votez?!!

Și pe bune.., oferta e generoasă, gheboasă și, în general, foarte tentantă.

De pe bulevardul politică, alegerile s-au mutat pe ulița culturii, mai nou, în literatură. Și se anunță cu mare alai!

După trecerea în istorie, loc de cinste și aducere aminte a lui Nicolae Manolescu, aici pe pământ, la rădăcină, e lucrare, așteptare și bătaia peștelui...

N.b.!, să nu mă luați în nume de bine. Sunt doar un student întârziat de la istorie și filosofie bașca, scriitor și publicist înnăscut!..

Nu dați năvală. Nu vă aprindeți trabucul.

Nu-mi fac iluzii. Ca în politică, shogunii locali, șefi de filiale și subfiliale, cu foarte puține, notabile, excepții, au armatele lor de samurai pregătite.

Dar cum mă știți, eu am ambâț, am câteva prințipuri așteptări... Aprind, uneori, mușuroaie, căpițe și baloturi, să se vadă, să audă cineva că e vremea schimbătoare. Ba plouă din plin, ba e secetă!

Mă bazez pe oamenii, încă liberi, care n-au plecat, definitiv, în concediu, care nu s-au resemnat, care au înțeles cum funcționează sistemul.

Mă bazez pe cei care n-au ajuns încă la plăcinte, pe cei nemulțumiți de împărțirea tortului, pe invidioși, carieriști, revoluționari de profesie și oameni de bine, cinstiți.

Mă bazez și pe cei care, băieți ageri, isteți, aflați chiar în posturi cu cheie și lăcată, înțeleg că, în condițiile date, reformarea unei asemenea instituții e singura opțiune viabilă.

Ei, dacă această armată mută, vorbitoare etc., trecută demult pe linie moartă, se ridică în piciorușe.., și, dacă, cumva, intră în luptă, cine poate ști?!!!.

Vom afla la numirea starostelui!

Scriitorii sun chemați, cu mic cu mare, la urne. Scriitorii, (h )artiștii, în general au viziune, direcție, far și orgolii bine definite, conturate, bătute-n cuie!

Deci, așadar, vrem să se revizuiască dar să nu se schimbe nimic sau ne luăm armatele de pe câmpul cu floricele și încheiem, degrabă și fără vărsare de lacrimi, pacea.

Să ne hotărâm tovarăși!

Continuitate, pe liste, gășcuțe, interese, sau restructurare, progres, atitudine, schimbare, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale... și de la capăt.!

Unii vor cu țara, alții cu istoria, alții cu dinastia. Trăiască republica și monarhia!

N.b., Gata cu găselnițele, căutările,

permutările și estragerea rădăcinii pătrate din istoria prezentă și viitoare a literaturii române.

Omul e lângă noi, cu arme, bagaje, cărți, trăsurică de borangic, cu proiecte de țară, de mamă, de bunici, de nepoți.., am vrut să zic de obște, el trebuie doar prezentat mulțimii atotașteptătoare, revoluționare.., temătoare și votat cu ambele mâini.

E, cum s-ar zice, stimabililor, la un clic distanță!

Se numește SIMONA NICOLETA VASILACHE.

Profesor doctor la Academia de studii economice. Cu două masterate în management și litere. Un Om din popor, tânără speranță, scriitor cu carte (cărți) și diplomă.

N.b.!, aviz la preaviz. Nu o cunosc decât din cărți pe susnumita!

Știu, e greu, foarte greu, uneori imposibil, ca în politică: cuscri, verișori, verișoare, vecine, obișnuințe, totemuri, mentalități, găști, clanuri, interese, premii, diplome, medalii, ordine, deplasări, plus Cei o sută de nemuritori etc. Etc.

Domnia sa ne propune o încercare de primenire, preschimbare, prespălare; o nouă și modernă viziune managerială de conducere a Uniunii noastre cea de toate zilele!

Citiți proiectul de program în competiția de alegere a Președintelui Uniunii Scriitorilor din România. Ușor, cu pauze și reculegere.

Vreți resurecție sau restaurație!..

n.b.!, E vorba de alegerea președintelui, restul chestiunii rămâne, cum am vorbit, deocamdată, pe poziție până la viitoarele alegeri. Așa că Domnul Varujan Vosganian să rămână în schema aceea de prim vicepreședinte, la loc de frunte, unde este util și performer, așa cum este și există și la data prezentă.

E doar un punctuleț de vedere și revedere.

E cineva contra, împotrivă, sau invers?!

Stimabililor, dragi prieteni și dușmani deopotrivă.., înscrieți-vă la cuvânt, cuviincios, pe rând sau în grup fiecare!

Dați cu sub-semnatul, dacă vă pasă!

Aștept provincia!

N.b.!,1., aveți mai jos, pe email-ul fiecăruia dintre dvs., în pdf, programul de "salvare națională" a literaturii române!

N.b.!, 2., în situațiunea dată.., și următoarea, nu sunt, depinde de depandă, în viziunea unora dintre voi, decât ciobanul sau studentul care se agață de mânerul acela (din poveste) de alamă și alarmă din tren!

p.s., stop cadru: ne vedem în gara următoare!!!

Portret Petruț Pârvescu, marca Murivale

căderea inversă

motto: „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)

de şapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra seminţelor
creierul meu o sărbătoare de patimi

rând pe rând ajungeam până la ghidon
până la pedale
trosnea pielea moale subţire întoarsă
pe trupul ei mândru gelatinos
râuri de sudoare mestecau cilindri
între picioare
nervos

scăpam din labă pedala dar nu mă lăsam
înaintam cu râvnă aproape curios
era însă uliţa strâmtă
şi prea adânci malurile albe rotunde
cel puţin aşa mi se părea când eram deasupra
călare pe situaţie

acolo se sfârşea abrupt totul

desigur gândeam
se întâmpla ceva
despre care eu nu ştiam pe atunci mai nimic
bănuiam aşa vag absolut din născare
mă ridicam ruşinat în fund în genunchi în picioare
prindeam din nou coarnele ei mari nichelate
cu putere
ca pe un ham şi i z b e a m

firişoare scurte roşii
ciripind
alergau voioase prin venele moi
întreaga pădure venea rostogol în galop peste noi
muşchii solizi căutau frenetic teaca umbroasă
roata ei toată franjuri dinţată pe margine
spiţele lanţul gâfâiau
rotindu-se-n gol

d o a m n e
pe valea vezii la deal dincoace de piteşti
în amiaza meşteşugului
ce sărbătoare

cu dăltiţe de aur şi cosoare de os
cum scobeau lingurarii în trupul ei tânăr propriul lor chip

trosc

auzeam târziu până la cumpănă rădăcina fântânii
până către poale
cum bilele mici şi rotunde cădeau
una
câte una
direct în ţărână

cercuri în valuri tremura aerul tare gustos
podoabă ruinelor soarele băţ
a naibii situaţie
încurcată
păgână

împinge băăăăăăăăăăăă
strigau flăcăii de pe marginea şanţului
împingeeE eeeeeeeeeeee şi-o să m e a r g ă

cădeaM inverS

mă trezeam târziu
într-un gol enorm măreţ
şi împreună cu mine roata cilindru oglinda
bilele lanţul gros de abanos murdar de vaselină
şi ea peste mine
c ă l a r e

degeaba

printre spiţele tari uleioase mergând înapoi
se vedea cerul negru deasupra ca smoala
şi stele verzi
mici
s t r ă l u c i t o a r e!..