la scăldat cu și fără cruce

 

nu fugeam de-acasă

pur și simplu plecam pe furiș

pe la amiază

trăgeam ușurel poarta după noi

când mama se odihnea și ea o țâră

și eu și cu frate-miu

țuști

direct pe malul vezii în apă

 

la început

nu aveam pe noi decât pielea

și noi și ele cum s-ar zice

rușinea 

nu trecuse granița

și noi eram prea mici pentru un război

și prea mari pentru o pace adevărată

nu aveam să arătăm cine știe ce

așa că ne mulțumeam cu ce aveam

 

gâldanele de pe gârlă

pe sub sălcii arini și răchite

erau prea scurte și prea puțin adânci

pentru bras

broasca sau câineasca

cum să înoți ca lumea frate

mai mult ne bălăceam

ne jucam îndelung

și ne mulțumeam doar cu pluta

și broasca

 

ei

dar într-o zi

s-a deschis și la noi ștrandu' comunal

fără pasnici și salvamari singuri de capu' nostru

la deal pe valea plapcei la păcala

unde c.a.p.-ul făcuse un baraj de pământ

un lac un iaz imens

cel mai mare pe câteva sate 

 

aici aveam deja chiloți

și câțiva anișori în plus

aproape numai noi băieții fără fete

și apă cât să meargă câteva bărcuțe bune

 

făceam întreceri

jucam mingia polo

stam la plajă pe margine

jucam septica și popa prostu'

treceam balata în lat de câteva ori

 

înotam liber și pe burtă și pe spate

în voie săream în apă de la călugăr

unde apa avea peste zece metrii

fără teamă și frică

până când

 

balta

vară de vară

a început să ne iubească 

prea tare

să se încăpățâneze chiar prea mult

și nu pleca aproape niciodată singură

fără unul dintre noi sau din alte sate

 

intrau în apă vii

și nu mai ieșeau decât morți

cruci verzi creșteau în urma lor pe marginea  apei

pe mal

doar o coroniță de flori proaspete

 

am avut noroc 

și pe Dumnezeu

pe mama mereu și mereu după noi

cu vorba cu nuiaua cu hainele furate

cum să vă zic dar vă spun

de multe ori

și au fost câteva

am alergat spre acasă în curu’ gol

și eu și frate-miu amândoi prin porumbi

până am crescut mari!