ion zubașcu
(1948 - 2011)
„Sunt fericit. Sunt disponibil pentru orice experiență viitoare...”

ion zubașcu învățase de mic ce e patria
avea doi anișori și neavând cu cine rămâne acasă
a mers împreună cu mama sa la pușcărie
ca dușmani de clasă ai poporului imediat după război
pe tatăl său care i-a dat viață
nu l-a cunoscut niciodată
a fost ucis cu sânge cald în temniță grea de tovarășii comuniști

cu mânie proletară
să nu uităm tovarăși
să trăiască ei și urmașii lor în memoria istoriei prezente
și viitoare de la
ana pauker dej teohari georgescu la nikolschi
bârlădeanu leonte tismăneanu
valter roman brucan
la sadoveanu a toma dan deșliu
maria banuș arghezii șora mihai leonte răutu
și mulți alții
unii cu fundiță și codițe lungi
care au ales drumul scurt dintre minte interes caracter
și după lovitura de stat
historia rânjește printre ostrețe
e decembrie cenușiu și unii dintre noi își amintesc

obicei vechi după cum se vede
cu rădăcini adânci
Doamne
cum mai ling unii dintre noi și astăzi pe dâmbovița
și alți afluenți secundari
pentru o sinecură cu ștaif
pozele de pe ziduri și garduri
și clanțele aurite la palat

de pe coline dealuri și vâlcele umbroase se văd stelele
pe toată iaza droagomireștilor
de unde a urcat între lume și viața cea de toate zilele cântecul
treaptă cu treaptă poetul ion zubașcu
stirpe aleasă de mândru cucon moroșan

l-am cunoscut târziu prin anul 83 vara
într-o tabără de poeți poetese și ziariști de bucurești
în frumoasa țară a maramureșului
am mas acasă la el la borșa unde era profesor de limbă română
ne-a ospătat și ne-a dat la toți de băut apă bună și pălincă adevărată
ne-a cântat și ne-a horit la chitară
până dimineața în zori

student fiind
m-am reîntâlnit apoi prin 84
când ion se mutase în bucurești cu casa
lucra ca redactor la reviste și ziare de lume bună
venea pe la cenaclul universitas pe schitu măgureanu
unde mai stăteam la o vorbă aleasă uneori

apoi după revoluțiune
când mergeam pe la capitala noastră dragă
ion lucra cu marian drăghici la viața studențească
și mai beam împreună câte-o bere pe dacia
la terasa muzeului de literatură
în spate

nu vorbea decât foarte rar despre dânsul
și n-am înțeles decât foarte târziu și de ce
dar odată pe la botoșani cetire la festivalul eminescu
mi-a povestit într-o seară târzie
de cântec și dor
despre iubire prietenie dragoste și adevăr
cum un confrate învățător
hrușcă ștefan care fără să știe uitase
de caietele cu cântece și datini culese de ion zubașcu
pe toată valea izei și alte ape moroșene
și le cântă acum cu drag prin toată țara românească
și prin lumea largă aleasă
cu mult har
și mult patos

ioane zubașcu de maramu
să nu uiți
de acolo de sus
cântecele tale scrise și nescrise
se aud pretutindeni și astăzi pentru
toți aceea care mai au urechea la purtător
care văd și aud izvorul sacru de maramureș

cum cură fericit prin lume si veac!