1. Pentru un scriitor,
destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale exemplare. Ce rol au jucat
(joacă) acestea în viaţa dumneavoastră?
Un rol extraordinar de mare, cu dimensiuni existenţiale numai din punct de
vedere spiritual.
2. Istoria literaturii consemnează uneori arbitrar
momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs. când credeţi că s-a produs (cu
adevărat) acest eveniment?
În 1966 când am publicat
prima poezie (despre primăvara) într-o revistă literară din liceu, şi în 1986,
când mi-au apărut două volume traduse într-un an, despre care vorbesc mai la
vale.
Vorbiţi-ne câte ceva despre primele dvs. încercări
literare.
Primele şoapte
literare aparţin copilăriei mele. Aveam numai cinci ani când foloseam unele
metafore despre care se mirau părinţii mei: mama, româncă din Ardeal, şi tată,
albanez din Macedonia.
3. Care a fost drumul până la prima carte?
Dacă nu mă legam de România şi scriitorii români, nu cred că aveam atâta
cărţi publicate, traduse şi în original. Drumul pănă la prima carte nu a fost,
nici greu, nici uşor. M-am îăndrăgostit enorm de poezia de dragoste a unui poet
nu prea renumit, Anghel Dumbrăveanu. Poemele sale dedicate Alinei sună mai
frumos în limbi străine decât în original. Am tradus în albaneză cele mai
frumoase poezii, am alcătuit un volum antologic din cărţile domniei sale, l-am
denumit Kenga e mullibardhes (Cântecul sturzului) şi l-am publicat într-o
editură de limba albaneză din Macedonia (Flaka e vellazerimit – Flacăra
fraternităţii), 1986. În acelaş an l-am prezentat în capitala Kosovei, la Prishtina, şi pe Nichita
Stănescu, cu un volum antologic (Ekspozite e te palindurve – Expoziţia celor
nenăscuţi).
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc.,
v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
Scriitorii clasici
în frunte cu Eminescu, Victor Eftimiu, Andrei Pleşu, Gabriela Melinescu, Ion
Lotreanu, Dumitru M. Ion, Nicolae Băciuţ, Cassian Maria Spiridon, Gheorghe
Neagu, etc.
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea
liberă constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii,
care este, după dvs., raporul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi
putere?
Răspunsul se
ascunde la prima frază a acestei întrebări: conştiinţă politică şi gândire
liberă, forţa gândirii şi respect faţă de cuvântul scris, patriotism şi
civilizaţie, cinste şi fidelitate, disciplină şi ordine, independenţă şi
imparţialitate politică, moralitate, dreptate şi adevăr în raportul dintre
cetăţean, scriitor şi putere.
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această
perspectivă cum apare pentru dvs. literatura română contemporană?
Prin opera literară
a lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Mircea
Cărtărescu etc., precum şi prin opera meditativă a lui Andrei Pleşu şi Gabriel
Liiceanu, literatura română apare ca o necesitate indispensabilă care
îmbogăţeşte tezaurul european al culturii.
7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie, sau
este vorba despre un anumit „program” al scriitorului?
La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
Masa scriitorului
ca spaţiu şi timp (ştie toata lumea literară acest adevăr), e deschisă non-stop.
Importante sunt inspiraţiile: să fie naturale, divine, şi nu alcoolice. Lucrez
la mai multe proiecte (neplătite): o carte despre mândria de a fi român
(România inimii mele), o altă despre cei care ne fac de ruşine, afară şi în
ţară (Nici români, nici creştini, ci cretini), o carte despre Puterea iubiri,
un volum de poezii de dragoste (Cu sufletul pe buze), căteva volume traduse din
albaneză. O nouă carte? Fiecare din cele susnumite reprezintă câte o nouă
surpriză. Care va fi prima (de finalizat şi publicat), rămâne de văzut.
Bucureşti, 2007
Faculataiv :
7 + UNU. În
contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera
dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc
pentru înţelegere.
Poeme
CÂNTEC POPULAR
Prin Rai alergând,
Coborând
Pe aşternutul de vânt
Sânii ei tremurau
Undele lor mă loveau,
Mă trănteau la pământ.
PASTEL
Scoica sânilor tăi
Era sfântă ca luna,
Culoarea lor albă
Era precum spuma
La marginea mării.
PERLA PLĂCERII
Parcă eşti un desert
De şoapte-nsetate!
Tu aprinzi focul sacru
În clipele
Rugăciunilor reci.
Vii şi-mi arăţi
Perla plăcerii
Strălucindu-ţi la sân.
Din bătrânele nopţi
Se furişează
Din nou tinereţea.
La marginea mării.
POEM PUFOS
Revoluţia se face
În numele unui ideal pufos
Într-o legalitate pufoasă.
Lupta miroase a moarte pufoasă
Şi iubitei mele i-se înmoaie picioarele
După o bătălie pufoasă.
Fericirea devine o realitate pufoasă
În aşternutul pufos.
Până aici e totul simplu
Ca într-un roman.
Fericirea începe
Când se deschide Poarta Raiului
Pentru un vulcan setos
Ca o surpriză pufoasă
Şi foarte pofticioasă.
PERLA POETULUI
Eşti ca boarea cea uşoară
Ca o poftă legănată
La un piept de domnişoară.
Eşti, oricând, ca niciodată.
Niciodată nu ştii când
Eşti ca pasărea furată
De văzduhuri pe pâmânt.
Eşti aripa care-n ceruri
Lasă-n urma ei un rând
Din poemul care zboară.
Prin Rai alergând,
Coborând
Pe aşternutul de vânt
Sânii ei tremurau
Undele lor mă loveau,
Mă trănteau la pământ.
PASTEL
Scoica sânilor tăi
Era sfântă ca luna,
Culoarea lor albă
Era precum spuma
La marginea mării.
PERLA PLĂCERII
Parcă eşti un desert
De şoapte-nsetate!
Tu aprinzi focul sacru
În clipele
Rugăciunilor reci.
Vii şi-mi arăţi
Perla plăcerii
Strălucindu-ţi la sân.
Din bătrânele nopţi
Se furişează
Din nou tinereţea.
La marginea mării.
POEM PUFOS
Revoluţia se face
În numele unui ideal pufos
Într-o legalitate pufoasă.
Lupta miroase a moarte pufoasă
Şi iubitei mele i-se înmoaie picioarele
După o bătălie pufoasă.
Fericirea devine o realitate pufoasă
În aşternutul pufos.
Până aici e totul simplu
Ca într-un roman.
Fericirea începe
Când se deschide Poarta Raiului
Pentru un vulcan setos
Ca o surpriză pufoasă
Şi foarte pofticioasă.
PERLA POETULUI
Eşti ca boarea cea uşoară
Ca o poftă legănată
La un piept de domnişoară.
Eşti, oricând, ca niciodată.
Niciodată nu ştii când
Eşti ca pasărea furată
De văzduhuri pe pâmânt.
Eşti aripa care-n ceruri
Lasă-n urma ei un rând
Din poemul care zboară.
PUTEREA
IUBIRII
Cu pielea ta
luminezi stelele,
Cu gasul tău
sorbi izvoarele,
Cu buzele tale
încălzeşti iernile,
Cu gura ta rosteşti
rugăciunile,
Cu ochii tăi
orbeşti zorile,
Cu numele tău
albeşti zilele.
Cu sângele tău
înroşeşti rodiile,
Cu sânii tăi
străpungi nopţile,
Cu pântecul tău
roteşti soarele,
Vezi?!
Cu pântecul tău
roteşti soarele.
MIERE
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Pe buzele tale
Erau polen şi nectar.
Nevăzute albine
Îţi desenau pe buze o inimă.
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Nevăzute albine
Se trudeau să poarte prin aer
MIERE
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Pe buzele tale
Erau polen şi nectar.
Nevăzute albine
Îţi desenau pe buze o inimă.
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Nevăzute albine
Se trudeau să poarte prin aer
Tremurul inimii
tale.
BLESTEM
CU MIRESME
Numai zeiţele se
pot lăuda
Cu acelaşi cutremur
Al sânilor
Atunci când păşesc!
O, ce
vârtej
De dorinţe şi
magice arte
Ale
descopcierii
Diafanului
veşmânt de mătase
Ce cade la
picioarele tale!
Nici un
blestem
Nu-i mai
puternic
Decât al miresmei
Cu care mă-nfăşoară
Golul tău trup!
Bucureşti, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu