monumentu’ leprelor
"slavă eroilor neamului!"
stăteam într-o seară târziu
și seara era într-o noapte oarecare
și noaptea era într-o iarnă ciudată
undeva în nord estul româniei aproape de granița
cu alți români
la botoșani cetire
pe malu’ unui râu negru care curge demult pe sub noi
și mulți nu știu
cacaina
lumi stele
ascultam vrăjit paganini
concert pentru vioară și orchestră
și mi-am adus aminte
ce-o fi vrut să zică atunci nea florea
în iarna aceea târzie
când spunea că-ar trebui
să ridicăm și noi la păcala făgețelului
monumetu' acela al leprelor
iecă-te
mă și gândeam
s-o fi tâmpit omu' asta așa dintr-odată
de singurătate de cuc în pădurea nimănui
bată-te peste gură să te bată
că părea în toate doagele
nea florea
era fiul lu’ nea anghel
invalidu’ nostru din primu’ război mondial
și care chiar avea un picior de salcie înmugurit
și când trecea pe uliță noi salutam ca proștii ostășește
să trăiți
treceau zilele
mă trimitea mama
că tata era pe șantier cu bărbații
du-te mă și reapară și tu aparau’ ăla
să mai știm și noi pe lume trăim
că se stricase și el săracu’
cum se mai strică și oamenii astăzi cate-odată
mergeam pe jos la cuceanca prin pădure
cu aparatu’ de radio sub braț țanțoș
că mai îmi zice așa câte unu'
de peste gard ce zice bre
ce zice
vin americanii
îmi înfundam căciula pa urechi și mergeam mai departe
ca îmi zicea bunicu' uneori
când îmi dădeam cu părerea
bă
tu să nu faci politică
nea florea
știa el ce știa
pe unele le spunea tuturora pe altele ba
era un fel de vrăjitor ciudat la vorbe și înțelesuri
pe lângă alte se pricepea la toate drăcoveniile stricate
și se stricau multe pe vremea aia
venise deja învățat de-a-binelea după șapte ani de temniță
petrecuți pe muchie prin multe sate
cum se lăuda el
am uitat cum le cheamă
săracu’
refuzase de bunăvoie să intre-n colectivă
și ceva scandal cu meleția perceptoru’ vasile lăscaie
chestii socoteli
cum să le numeri
dar mie îmi plăcea nea florea
era de treabă hâtru
și ne înțelegea și pe noi
bun meseriaș însurat doar de probă
scotea la mal mai toate muierile de prin sat la nevoie
când aveau și ele o problemă de rezolvat
și unele chiar aveau
l-am întrebat odată
ce e bre cu monumentu’ acela al leprelor
pe care era chiar hotărât să-l ridice la păcala făgețelului
și de care vorbea mai tot timpul
și mi-a zis așa mai pe ocolite într-o zi
că sunt prea mic
mucos
nichipercea
și că oricât s-ar strădui să-mi explice
ar pierde vremea de pomană
și că nu e timpu'
poate mai târziu
mai târziu
a murit nenea anghel
bitetu’ nostru invalid de război
a murit și fiu lu’ nea anghel
abia acum înțeleg ce tot vorbea omu' nostru
și de cate ori văd câte-un monument al eroilor
am așa o năzărire un sunet o imagine
care circulă
rumegă behăie face
spume
acolo în față lângă olecuță mai dreapta mai stânga mai centru
văd și aud prin perete monumentu’ ăla
a lu’ nea florea lu' anghel din păcala făgețelului
monumentu' leprelor
al pupătorilor de buci
și trădătorilor de neam și de țară
în toată umilința splendoarea și măreția lui!
p.s. de aceea
în virtutea dreptului
la opinie petițiune propuneri
ce-ar fi să ridicăm și
noi
pe cheltuiala noastră
ici colo
prin satele și orașele
patriei
câte-un monument al
leprelor divine
cu nume și prenume
hologramă în piatră
săpată
ca toată lumea să vadă
să știe și să-și aducă amine
ce ziceți
o fi bine o fi rău
că mă și-ntreb așa uneori
ca prostu'
cine știe
poate că totuși
avea dreptate nea florea lu’ anghel!
