Pagini

Acesta este un Blog cu şi despre scriitorii români contemporani.

joi, 16 octombrie 2025


 

monumentu’ leprelor

"slavă eroilor neamului!"

stăteam într-o seară târziu
și seara era într-o noapte oarecare
și noaptea era într-o iarnă ciudată
undeva în nord estul româniei aproape de granița

cu alți români
la botoșani cetire
pe malu’ unui râu negru care curge demult pe sub noi
și mulți nu știu
cacaina
lumi stele
ascultam vrăjit paganini
concert pentru vioară și orchestră
și mi-am adus aminte

ce-o fi vrut să zică atunci nea florea
în iarna aceea târzie
când spunea că-ar trebui
să ridicăm și noi la păcala făgețelului
monumetu' acela al leprelor

iecă-te
mă și gândeam
s-o fi tâmpit omu' asta așa dintr-odată
de singurătate de cuc în pădurea nimănui
bată-te peste gură să te bată
că părea în toate doagele

nea florea
era fiul lu’ nea anghel
invalidu’ nostru din primu’ război mondial
și care chiar avea un picior de salcie înmugurit
și când trecea pe uliță noi salutam ca proștii ostășește
să trăiți

treceau zilele
mă trimitea mama
că tata era pe șantier cu bărbații
du-te mă și reapară și tu aparau’ ăla
să mai știm și noi pe lume trăim
că se stricase și el săracu’
cum se mai strică și oamenii astăzi cate-odată
mergeam pe jos la cuceanca prin pădure
cu aparatu’ de radio sub braț țanțoș
că mai îmi zice așa câte unu'
de peste gard ce zice bre
ce zice
vin americanii

îmi înfundam căciula pa urechi și mergeam mai departe
ca îmi zicea bunicu' uneori
când îmi dădeam cu părerea

tu să nu faci politică

nea florea
știa el ce știa
pe unele le spunea tuturora pe altele ba
era un fel de vrăjitor ciudat la vorbe și înțelesuri
pe lângă alte se pricepea la toate drăcoveniile stricate
și se stricau multe pe vremea aia
venise deja învățat de-a-binelea după șapte ani de temniță
petrecuți pe muchie prin multe sate
cum se lăuda el
am uitat cum le cheamă
săracu’
refuzase de bunăvoie să intre-n colectivă
și ceva scandal cu meleția perceptoru’ vasile lăscaie
chestii socoteli
cum să le numeri

dar mie îmi plăcea nea florea
era de treabă hâtru
și ne înțelegea și pe noi
bun meseriaș însurat doar de probă
scotea la mal mai toate muierile de prin sat la nevoie
când aveau și ele o problemă de rezolvat
și unele chiar aveau

l-am întrebat odată
ce e bre cu monumentu’ acela al leprelor
pe care era chiar hotărât să-l ridice la păcala făgețelului
și de care vorbea mai tot timpul
și mi-a zis așa mai pe ocolite într-o zi
că sunt prea mic
mucos
nichipercea
și că oricât s-ar strădui să-mi explice
ar pierde vremea de pomană
și că nu e timpu'
poate mai târziu

mai târziu
a murit nenea anghel
bitetu’ nostru invalid de război
a murit și fiu lu’ nea anghel
abia acum înțeleg ce tot vorbea omu' nostru
și de cate ori văd câte-un monument al eroilor
am așa o năzărire un sunet o imagine

care circulă

rumegă behăie face spume
acolo în față lângă olecuță mai dreapta mai stânga mai centru
văd și aud prin perete monumentu’ ăla
a lu’ nea florea lu' anghel din păcala făgețelului
monumentu' leprelor
al pupătorilor de buci
și trădătorilor de neam și de țară
în toată umilința splendoarea și măreția lui!

p.s. de aceea

în virtutea dreptului la opinie petițiune propuneri

ce-ar fi să ridicăm și noi

pe cheltuiala noastră

ici colo

prin satele și orașele patriei

câte-un monument al leprelor divine

cu nume și prenume

hologramă în piatră săpată

ca toată lumea să vadă să știe și să-și aducă amine

ce ziceți

o fi bine o fi rău
că mă și-ntreb așa uneori
ca prostu'
cine știe
poate că totuși
avea dreptate nea florea lu’ anghel!


miercuri, 26 martie 2025


 RENAȘTERE 

 

 

Prin fața ochilor mei trec zilnic.

în absența oglinzilor privesc apa 

și mă scufund în trupul unui copil.

din acel trup presimt ochii umezi 

și zâmbetul din colțul gurii.

 

sunetul cade între culori

din bronzul unui clopot.

 

vine vremea dezordinii în sertare.

port cheile la brâu. 

 

număr încet și invers

iar mama nu-mi mai cântă 

pentru că am învățat să adorm 

singur.

 

în cameră liniștea cutreieră lutul.

 

deschid dulapul

îmbrac aceleași haine

și aștept să devin

 

un nuc sătul de umbra mea.

Gabriel Alexe, poet și visător de câmpina, în fața ochilor, nu e, niciodată, singur! (Petruț Pârvescu)

luni, 17 martie 2025


 

poarta virtuală

“cum să oprească oare zorile cântatul cocoșilor!???”

am ieșit într-o zi pe poartă și am zis
sunt liber lume liber
să înceapă lucrarea lui Dumnezeu
de la păcala făgețelului am deschis larg poarta curții noastre
am ieșit în uliță și am văzut
am privit și am auzit lucruri de atunci îndestul
și nu m-am dumirit
poarta nu e numai o ieșire gândeam ci și o intrare pesemne

traista

cărbunele și tăblița
tabla neagră creta creionul tocul stiloul sau cartea caietul sugativa
ani după ani ți-au tremurat degetele mâna ta la masă amfiteatrul
și într-o zi a venit știința pe tine grămadă
și te-a pus pe coate în genunchi capră și ți-a plăcut
de la internet mobil tabletă tele-inter-stele
timpul vibrează armonic pe cabluri spații artere vene capilare
o simfonie măreață
mult mai bogată și mai frumoasă

decât tot universul

fiecare cu vocea sa cu sunetul său melodia sa favorită mirosul
prin grădină
fața și spate buci umeri craci floricică
perle alese mult balast adunătură trifoi
dar și informație zgură petrol apă aer pur libertate
și ei au mirosit cum stă treaba
că e prea periculos
accidente
necazuri
nevoi

au mirosit cum le pleacă omenașii unul după altul una alta
de la apelul de zi și de noapte din tranșee butuci
din fișete tarife sau tabele școli amfiteatre matrițe
după ecranele plate difuzoare foi pergamente
și au început timid din vreme să formeze formatori de formatori
pe net pe instalații rețele atelaje
care acum sunt atenți precauți la idei parastase idealuri
ba o pană de curent o gâlmă aluniță un neg
ba un blocaj scurt la întâlnire
un ghioc în puncte cardinale alese
deschise-n mijloc

vine primăvara
soare dimineața seara mugurii înmuguresc în psaltire
încă e la liber la munte la mare dubai antile mariane
vorba cuvântul imaginea sunetul zboară ușor printre gratii fâl fâl semne
dar numai voi nu înțelegeți și basta
de aceea e necesar să fiți protejați apărați de primejdii îndemnuri
și dânșii construiesc de zor intervale legi colivii manuscrise
pentru protecție în mediu toxic dușmănos pe alocuri
și tot ei într-o zi poate două
îți vor arăta cuviincioși poarta aceea virtuală pe care ai voie
să intri pe care ai voie să ieși
uneori!


miercuri, 12 martie 2025


 

LUXUL DE A SCRIE POEZIE

 

 

În cimitirul literelor cântă cuvintele

în sarcofagul cuvintelor cântă poezia

și trece prin masca de scrimă a poeților

 

e vremea luxului

se ciocnesc cupele cu cucută

se îmbrâncesc insinuările pe scara de urgență

a istoriei

 

din beregata mării un curcubeu țâșnește

din apetitul pietrei doar lava ocolește

un zeu hermafrodit

 

pe fața lumii se schimbă paradisul

poeții dorm în vis să nu se rătăcească

corabia de scrum plutește în derivă

și Amiralul doarme în luxul de sub punte

 

din evanghelii steaua de mare se scufundă

și prind de-un nod năvodul

e drumul cel mai scurt

 

un sâmbure de Măr e rai pe tot pământul

din ceainicul gândirii fluieră mut adâncul

eu sunt o erezie

sunt

 

Iubito

simți sub unghii cămașa mea de spini

ușor trandafirie ?

cămașa mea de noapte e luxul de a scrie

această sângerândă și vie poezie