ABDULBAKI BARA HAKI

„ Scriitura mea nu e pedantă, ci simplă, metafora mea e povestea. Şi, din acest punct de vedere, destinul meu este povestea. »

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Scriitura mea nu este, şi mă învăţ cu gândul că nu va fi niciodată, una elitistă, erudită, minuţioasă. Scriitura mea nu e pedantă, ci simplă, metafora mea e povestea. Şi, din acest punct de vedere, destinul meu este povestea.

Spuneau prieteni la o lansare a unui volum al meu că arta mea, dacă putem vorbi despre aşa ceva, se coboară tocmai din acest destin al meu, care m-a târât între două lumi, pe care, ambele, le numesc ACASĂ. Între iubirea de mamă şi cea de ibovnică. Între tărâmul unde m-am născut, pe care îl visez în fiecare noapte, şi cel pe care calc, zi de zi, cel pe care calcă şi fiul meu, pe care vor călca nepoţii mei.

Ca atare, destinul este pentru mine, cu adevărat, o dimensiune fundamentală. Nu spun că sunt o victimă, că am fost păcălit de destin…poate, puţin, eu însumi am contribuit…Dar scriu mult astăzi despre două ţări, despre două repere pe care le am, două resorturi, despre două iubiri veşnice pe care le trăiesc. Şi, de aici, drama…Dorul de acasă, atunci când sunt, de fapt, acasă. Dorul de copilăria pe care am trăit-o cu oameni ce astăzi nu mai sunt. Dorul de nisip, de un râu, de pâine nedospită, de berbec tăiat proapăt. Şi invers, atunci când plec departe, acasă, la toate acestea, dorul de studenţia mea frumoasă, de familia mea de aici, de elevii mei, de ninsori fără de sfârşit.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

Pentru răspunsul la această întrebare ar trebui să mă întorc la destinul meu… A existat o perioadă dificilă pentru mine şi mai toţi compatrioţii mei, când ţara mea natală era sub asediul unui clan mafiot autoritar, condusă de un dictator fără de seamăn. Veştile de acasă veneau rar, mai mereu trunchiat, comunicarea fiind tot timpul întreruptă. Au fost ani în care nu ştiam dacă ai mei mai trăiesc, dacă au cu se hrăni şi, am aflat asta mai târziu, sentimentul lor era în oglindă. Nici ai mei nu ştiau mai nimic despre mine, despre familia din România.

În acea perioadă am citit mult, am căutat scriitori din exil, m-am îmbătat cu poezia patriotică adevărată, cu revolta celor ca mine. În lipsa gazetăriei adevărate, oneste, din ţara mea, m-am înfruptat cu poezie, cântec, cu articole fie ale unor autori contemporani, fugiţi din ţara unde nici eu nu mă puteam duce, fie ale unor titani ai culturii arabe, de dorul de acasă. 

Probabil că versurile mele au apărut atunci, în momente de dor de casă, de mamă, de prieteni despre care auzeam că nu mai sunt. Numai că, aşa a vrut Dumnezeu, versurile mele trebuiau ascultate, numai aşa puteam să mă descarc. Prin urmare, am început, cu greu, să scriu în limba română, mi-am armonizat cuvintele pe care le visam în limba arabă, dar le gândeam în limba română. Simţeam nevoia să plâng, dar să mă şi plâng cuiva. Aşa s-a născut poezia mea românească.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

Drumul până la prima carte a durat câţiva ani ; ani mulţi, de chin, cu hârtii purtate de colo-colo, cu dezamăgiri, cu dureri şi doruri pe care aproape că nu mă găseam în stare să le duc. Am colectat, încă din anii '90, fel de fel de hârtiuţe, de şerveţele din restaurante, de bloc-notes-uri într-o dezordine ordonată, pe care eu şi numai eu o puteam înţelege. La un moment dat, m-am oprit pur şi simplu. Am pierdut atunci bună parte din "opera" mea de început, când revolta mea era netrunchiată, nestăvilită. Este o pierdere pe care nu cred că am să o acopăr vreodată. Am căutat să refac acele sentimente, în mintea mea, le-am transpus iarăşi pe hârtie, doar că de această dată mai organizat.

A apărut astfel un soi de caiet, pe care l-am îmbogăţit în mod continuu şi îl purtam cu mine. Din el mai citeam uneori, îl completam cu gânduri noi.

După ceva vreme, la îndemnul familiei, am dorit să constitui un dicţionar român-arab. Am muncit multe nopţi dar, după un timp, nu-mi mai aduc aminte din ce motiv, am renunţat.

Această încercare mi-a format totuşi suficient curaj pentru a traduce operele unor scriitori arabi consacraţi. Abia în anul 2009 am publicat primul volum, care cuprindea traduceri din limba arabă, ale unor poezii aparţinând lui Nizar Qabbani şi poetei Suad al-Sabah, precum şi o parte din poeziile mele.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

Cu siguranţă scriitura mea datorează mult lui Nezar Qabbani, un uriaş poet sirian, extrem de cunoscut lumii arabe şi prea puţin cunoscut Occidentului. Arta sa este abruptă, directă, poezia sa naţionalistă nu are ascunzişuri şi m-a alinat multă vreme. Cât priveşte influenţa cuiva în ceea ce mă priveşte, nu pot uita contribuţia Cenaclului Editor la a mă privi eu însumi ca scriitor. Prietenii mei de la cenaclu m-au încurajat continuu, atunci când eu citeam poezia mea în şoaptă, revista Hyperion m-a promovat.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

Nu ştiu dacă scriitorul poate fi astăzi un lider de opinie. Eu, unul, nu cred în astfel de scriitori. Consider poezia un act de intimitate absolută, ca un act de rugăciune. Sigur că am citit şi am şi scris mult despre ce nu-mi place aici şi în ţara mea natală, pentru că, am mai spus-o, prin poezie mă revolt.

Pe de altă parte insă, nu îmi pot propune mai mult decât să îndemn cititorul meu să gândească. Nu mă văd supus unui curent, nu mă văd supunând unui curent. Cu ani în urmă am blestemat un regim politic, nu pentru ceea ce el reprezenta, ci pentru situaţia în care mă găseam eu. Din acest punct de vedere am fost egoist.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

Există mult talent neexploatat la noi. Eu, ca om simplu, mic, de rând, văd ideea de literatură nu doar ca un ansamblu de scriitori consacraţi. Pentru mine scriitor contemporan nu înseamnă neapărat Pleşu, Coşovei, Cărtărescu, Mălăncioiu sau Muller…Pentru mine scriitor, mai cu seamă poet, el acela care scrie, despre sine sau alţii, cu demnitate şi echitate.

Am primit norocul unei alăturări cu oameni deosebiţi, la Dorohoi şi Botoşani, în cenacluri şi cercuri literare unde am auzit sentimente mari, profunde, recitate nemaipomenit. Cu promovarea stăm prost. Se publică greu, se citeşte puţin, se caută tot mai puţină verticalitate şi inocenţă.

De altfel şi consacraţii vând extrem de puţin azi. E păcat.

La Dorohoi, Cenaclul Editor promoveză tineri, a pornit cu mult avânt şi mi-aş dori să rămână la fel.

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

 Nu cred într-un program al scriitorului. Uneori m-am chinuit o noapte întreagă pentru trei versuri, atunci m-am încărcat cu sentimente de tot felul, pornind de la o ştire la televizor. Alteori, se întâmplă să îmi arunc privirea pe un text de ziar, pe o poezioară scrisă de un prieten şi să mă gândesc la asta pur şi simplu câteva zile. În general,prefer să lucrez noaptea, pentru că mult mai linişte, dar scriitura îmi depinde de stare, nu de ceas.

În prezent, m-am concentrat mai mult pe traduceri pentru că simt că cititorul român cunoaşte prea puţin despre cultura arabă. Mi-am propus să schimb, cât pot, lucrul acesta. Spre exemplu, Gada Al Saman, Nazar Al Qabany, si Ahmed Mutar. Mulţi oameni din lumea arabă iubesc poezia lui, pentru că exprimă ceea ce este fierbinte în inimile noastre. Îmi fac curaj şi pentru sentimente noi, dar în principiu vreau să traduc cât mai mult.

Facultativ :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

 ATÂTA NEBUNIE

Atâta nebunie de mine cuprinsă

Şi zarul în van aruncat,

Un rege în rocadă,

O viaţa în doi de hazard.

Atât desfrâu de idee,

Atât amar de trecut,

Suntem o simplă medee

A omului de-a pururi pierdut.

Sunt simplu om, de oriunde

Sunt eu şi sunt de ajuns

Sunt un miraj de idee

Sunt un nimic şi sunt un plus.

CAFENEAUA                      

A venit iarna şi ninge întruna

Iar eu te aştept, tot aici, de zor.

Mă uit afară, prin geamul aburit, cum ninge, liniştit.

În jurul meu sunt numai scaune libere,

Ce lasă de dorit,

Şi aşteaptă noi clienţi,

Veseli sau trişti,

Călători, nou-veniţi.

Savurez ca de obicei,

Ceaiul meu preferat, ca sufletul meu: trist, negru şi amar!

Unde eşti ? Când apari ?

Nu ştiu,

De mult sunt aici,

Tabloul nu s-a schimbat,

Tot la fel este,

Nu se schimbă deloc!

Nu se schimbă,

Când apari?…

TRADUCERI DIN POEZIA SIRIANA:

(Poeta GADA AL SAMAN)

NU

Nu vreau să fiu
Doar o genă piedută din celulele predecesorilor mei,
Care nu  poartă decât caracteristicile lor genetice…..
Nu mă eschivez  de la prima sămânţă, oul.
Nu reneg predecesorii mei,
Şi este reală prezenţa lor în fiinţa mea, în celule şi sânge,
Cu condiţiea să fiu eu însumi, înainte de toate ...
Şi viaţa mea să nu fie imaginea sau duplicatul  lor,

Ci doar o persoană creativă,
Nu o întrare în mantaua  bunicii!

  

IUBIREA

Dragostea  ta mă alungă din patul meu inactiv

Şi moartea mea de zi cu zi

Îmi rupe lanţul invizibil

Care mă leagă la realitatea zilei, a ceasului şi a lunii

Şi la zidurile monotone

Şi zgomotul vecinului

Şi la ţipetele vânzătorului de ziare cu nume frecvente

Şi vâscosul de sticlă de vară...

* * *

Mă eliberează iubirea ta de detalii idioate

Pentru a-mi reveni,

Zână  diminieţii

Care a obosit de mers...şi a tânjit după zbor.....

Iubirea ta mi-a redat

Zeci de aripi transparente

Ca  să zbor ca un fluture legendar

Ce a ieşit pe moment din cocon...

* * *

Iubirea ta

Mă redă din ocnă momentului

Ca să devin ca orizontul: unic !

(NAZAR AL QABANY  POET  SIRIAN)

GHICITOAREA ÎN CEAŞCA DE CAFEA…

Şade în faţa mea şi mă priveşte cu neîncredere şi frică…

Arunc o privire sumară, ba în ceaşcă,

Ba la el şi-i spune :

Odorule …, nu fi trist, iubirea îţi este sortită…!

Fiule, erou este cel ce moare pe altarul iubirii !…

Ceaşca ta e o lume a groazei..,

Viaţa ta doar călătorii şi lupte ….

Ai să iubeşti de multe ori şi tot de atâtea ori, vei muri ….

O să te îndrăgosteşti de toate femeile lumii .

Şi te vei întoarce ca un monarh abdicat …

În viata ta, fiule, e o femeie…

Ochii ei-slava Celui ce a creat-o ..

Gura ei…,parcă e un ciorchine…,

Zâmbetul ei… lăute şi flori

Dar vremea este posomorâtă şi drumurile  închise…..închise…

Iubita ta …, fiule, stă închisă într-un palat…

Cine încearcă să intre în budoarul ei,

Este pierdut….

Cine încearcă să-i ceară mâna,

Este pierdut….

Cine se apleacă peste zidul grădinii ei,

Este pierdut…..

Cine încearcă să-i despletească părul,

Fiule, este pierdut…, pierdut…, pierdut…

Am privit…şi mi-a părut mult rău

Dar…, n-am citit niciodată o ceaşcă, ca şi ceaşca ta

N-am cunoscut, fiule, tristeţe mai mare ca a ta…

Îţi este scris…să pleci fără întoarcere în iubire …pe muchie de cuţit

Şi vei rămâne pustiu, ca scoicile…

Şi trist ca salcia…

Îţi este scris să trăieşti mari iubiri şi să iubeşti de milioane de ori,

Şi să te întorci ca un monarh învins…

 CORPUL TĂU ESTE HARTA MEA

Influenţează-mi iubirea …, influenţează-mi

Tu cele mai frumoase clipe ale nebuniei mele…

Tu, sinuciderea mea şi mersul cuţitului în venele mele,

Doamna mea …

Dă-mi şansa de înec , marea mă cheamă…

Influenţează-mi moartea

Dacă moartea mă ia , poate mă redă…

Tu, harta mea , pentru tine, am devenit indiferent

de  harta lumii .

Tu, primăvara mea, nisipul mării, pădurea măslinului ,

Tu, gustul zăpezii şi al focului

Tu, gustul păcatului  şi neîncrederii…

Mi-e frică de neprevăzut, cuprinde-mă,

Simt frigul . înveleşte-mă,

Spune-mi povesti despre copii, întinde-te aproape de mine şi cântă-mi…

Influenţează-mi …Influenţează-mi tu

Cele mai frumoase clipe ale nebuniei mele…

Pentru tine am părăsit toate femeile

Şi am anulat actul de naştere, şi mi-am tăiat toate venele…

Dorohoi, 2014