NINA VICIRIUC

"Optiunea  …da, trebuie să optezi, în final, dacă vrei sau nu să devii scriitor, nu este o optiune uşoară, trebuie să-ţi asumi, eventual şi eşecul, mulţi au eşuat şi sunt scriitori de care nu a auzit nimeni, nici măcar cei din apropierea sa…"

1         Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale . Ce rol au jucat  joacă acestea în viaţa dvs.?

Destinul …e o noţiune în care multă vreme nu am crezut . Credeam că acesta ţi-l faci cu mîna ta . Că trebuie să ţi-l construieşti, si asta se făcea  învăţînd  mereu, la şcoală, şi evident  din cărţi …Citind fără oprire, aşa cum era în adolescenţa mea,  de unde îmi extrăgeam  modelele de viaţă.

Optiunea  …da, trebuie să optezi, în final, dacă vrei sau nu să devii scriitor, nu este o optiune uşoară, trebuie să-ţi asumi, eventual şi eşecul, mulţi au eşuat şi sunt scriitori de care nu a auzit nimeni, nici măcar cei din apropierea sa…

2         Istoria literaturii consemnează uneori, arbitrar , momentul debutului unui scriitor . Pentru dvs, cînd credeţi că s-a produs  cu adevărat acest eveniment? Vorbiţi cîte ceva despre  primele încercări literare .

Primele încercări literare s-au produs  prin clasa a - VIII-a, cînd sub influenţa nenumăratelor mele lecturi  şi mai ales a romanelor de aventuri, am scris şi eu,  un fel de roman cu piraţi …îmi pare extrem de rău că nu l-am mai păstrat . Din păcate, mi l-a descoperit  fratele meu mai mare  şi mi-a făcut mare morală, că în loc să mă ţin de lucruri serioase, mă ţin  de prostii…

Apoi, debutul , s-a produs  mai concret în studenţie, cînd am păşit la cenaclul  ’’Junimea ’’,  din Iaşi, cu  două piese de teatru, care au fost  foarte bine primite, de distinsa audienţa  a acelui  loc  sacru, creuzetul care a pregătit pentru literatură  mari nume ale literaturii de azi.

3        Cum a fost drumul pînă la prima dvs carte ?

Prima carte  a  văzut lumina tiparului în anul 2009 cu cartea de teatru ‚ ’’ Frumoasa moarte a celor doi bătrîni ‚’’… ,  cuprinzînd trei piese  de teatru scurt ,  bine primită de  colegii scriitori din oraşul Botoşani.

4        Ce personalitate ,  personalităţi , grupare literară, prieteni şi eveniment biografic, v-a influenţat viaţa ca om şi  scriitor ?

In facultate l-am cunoscut personal pe marele poet Mihai Ursache , am fost prietenă cu el , m-a invitat  şi în castelul lui din Ţicău …M-a încurajat în demersul meu literar , eu fiind doar la  începuturi, deşi acum cred că  mai mult a rîs de mine. Poate  că îi apăream mai mult ca o  tînără pusă pe flirturi decît ca o persoană cu  gînduri serioase într-a literaturii . Era o fiinţă extrem de tristă, e adevărat că în acea perioadă  era fără serviciu. Avea o tristeţe că aproape  te îngheţa … de aceea  m-am îndepărtat de el, avea în el ceva atît de morbid  şi deprimant, iar acest lucru venea în contradictie cu umorul meu, cu entuziasmul meu … poate ca de vină era şi diferenţa mare de vîrstă …Ştiu că mi-a dat, în amintirea prieteniei noastre, scurte de altfel, un drăcuşor  negru, din fier, dar nu l-am putut păstra, cînd îl luam în mînă, parcă mă treceau nişte fiori …aşa că l-a aruncat pe fereastra căminului  studenţesc unde stăteam … celebrele cămine‚’’Puşkin ’’ , din Iaşi… cei din generaţia mea , şi le amintesc cu siguranţă.

O altă personalitate literară a Iaşului, la acea vreme, era şi scriitorul Nicolae Ţaţomir….,  care îmi era şi profesor la facultate de drept internaţional, un domn distins care semăna extrem de mult cu Bacovia, un  bărbat mic de statură foarte slab, şi cu aceeaşi fizionomie a chipului, ca a nemuritorului Bacovia. I-am dat să citeasca una din piesele mele de teatru,  şi reacţia lui m-a şocat … M-a sărutat pe obraji, mi-a spus că i-a placut foarte mult şi că am mare talent, să nu renunţ niciodată la scris…

5        Raportul dintre conştiinţă , politică şi gîndire liberă, constitue o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este după dvs, raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere ?

Păi, să trecem puţin în revistă  cîţiva titani ai literaturii române, Marin Preda, ce-a însemnat pentru  români apariţia  romanului‚’’Cel mai iubit  dintre pămînteni’’? Dacă reuşeai să-l  achiziţionezi , din librării, simţeai că ai  o comoară. Ana Blandiana, cu  destinul ei de proscrisă, cu cîţiva ani  înainte de revoluţie… Literatura avut un rol enorm în destinul contemporan al poporului rămân, a fost flacără vie care a ţinut  speranţa aprinsă, speranţa că într-o zi va cădea acel regim odios… Şi, desigur, sunt atîtea exemple în literatura universală, literatura de avangardă, care a propus mereu noi modele de conducători, de societăţi ideale, în care omul bun să triumfe, şi să conducă destinele poporului său.

6        Literatura – la frontiera mileniului III .Din această perspectivă cum apare  pentru dvs, literatura română contemporană ?

Nivelul scrisului, a tuturor genurilor literare  ţine pasul ce celelate surori, ale epocii moderne, tehnica scrisului e foarte diferită de cea clasică, acum  toată lumea scrie teatru în maniera lui Eugene Ionesco… multă poezie  de  desfăşoară ca mici proze fantastice,  proza escaladează noi culmi, unde se va ajunge  cu această manieră e greu de spus,  nivelul  este foarte ridicat, şi de aceea e dificil  să discerni cu repeziciune  supermodelele…

7        Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit program al scriitorului? La ce lucraţi în prezent… Pe cînd o nouă carte?

Sigur că există un anumit timp pentru creaţie …Timpul meu maxim a fost cu treizeci de ani în urmă . Atunci aş fi dat maximum . Sigur, poţi relua acest exerciţiu, dar cu daune  imense … E precum  curba lui Gauss… să zicem .

Mai  am încă două cărţi în curs de apariţie, una de teatru scurt, şi încă una de poezie, sper ca pînă la sfîrşitul anului  să apară.

7+  UNU  . În contextul celor afirmate , pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri , selectaţi din opera dvs , un text  care , în linii mari , generale, să vă reprezinte . Vă mulţumesc pentru înţelegere !

 ZODIILE  MELE

Stau deasupra c-un taur şi-un cal

Constelaţii superbe de braţe mă ţin

Unul în jug mă pune să trag altul pe mirişti mă zburdă

Unul în coarne mă zbate altu-n copite mă joacă

îmi dau mult de mîncat şi băut să mă-ngraş să stau pe la umbră

altul doar  apă să-nghit şi-mi smulge sticla  cu vin de pe masă

Intru pe rînd în a lor celestă rotire

şi mă rog să n-ajung în scorpionul cel tragic

Karma să-mi sece iapă să fiu cum scrie în vechile sutre

ori bou cum e taurul fără distinse  podoabe

        Mi-aş dori fecioară s-ajung cum eram  cu zeci de ani înainte

Plete pe spate  să-mi curgă iar rîu suflet cireşe de mai la urechi

zodiile să-mpace nou fluieraş să  cînte o horă stacatto la nuntă

rătăcită iară pe drumuri să fiu pe drumul cu superbii castani

anii din nou să- nflorească  în urbea uitat-a lui Panciu

Flămânzi, iulie 2015