Andra Duminică

“Pentru mine, destinul reprezintă drumul pe care mergem in viață, bătătorit de alegerile proprii…”

1.Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Pentru mine, destinul reprezintă drumul pe care mergem in viață, bătătorit de alegerile proprii. Ce-i drept, nu deținem puterea de opțiune a locului, a familiei, a mediului unde ne naștem sau a întâmplărilor apărute pe parcursul timpului, dar cred că Destinul este liberul arbitru ce ne guvernează întreaga călatorie pe acest pământ. Prin urmare consemnez faptul că cele două dimensiuni contează în aceeași măsură și au o însemnătate aparte.

2.Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

Este o diferență între a scrie și a fi scriitor, pe care puțini dintre noi o sesizează în contextul unei geneze literare perpetue.Cred că timpul îți oferă singura validare autentică a faptului că tu, ca persoană, ai reușit în misiunea ta creativă. În cazul meu, primele încercări au fost în proză. Apoi, am început a scrie poezie... vers liber. Mi s-a părut mai accesibil, mai practic.Am primit îndrumările necesare de la un poet care a văzut în poezia mea ceea ce nu văzusem eu. Ascultându-i sfaturile, am reuşit să public câte un grupaj de poezii în câteva reviste literare zonale şi în antologii.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

Fiind o fire ambiţioasă, mi-am adunat poeziile scrise, le-am revăzut, le-am dat culoarea sufletului meu. Acum doi ani, când aveam numai douăzeci de poezii scrise, sfătuit de acelaşi poet, am trimis un grupaj la Festivalul de Poezie "Costache Conachi" de la Tecuci. Am fost plăcut impresionată că am primit premiul III. Acest premiu mi-a dat încredere. am continuat să scriu şi, anul trecut, în luna septembrie, am tipărit prima carte "Strigăte fără ecou", ediţie bilingvă. Traducerea foarte bună a fost făcută de doamna Anca Măgurean ce locuieşte în Câmpulung Moldovenesc.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

La unsprezece ani citeam Moromeții deşi nu înţelegeam contextul istoric sau faptul că Ilie Moromete era un personal simbolic. Citeam de plăcere, din curiozitate... Înțelegeam ,,omul’’ și trăirile lui în fiecare personaj ceea ce a dus și la o maturizare "fragedă. La proză am mai fost influențată de câţiva scriitori străini, dar şi de cei români. Scriu poezie sub imboldul lui George Bacovia, Nichita Stănescu, aceştia punându-și amprenta asupra poeziei mele într-o mare măsură.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

În opinia mea, raportul este același de mii de ani, excepție făcând secolul XX care a adus cu sine, odată cu emanciparea maselor, drepturile fundamentale ale individului. În România, privitor la primul raport menționat, scriitorul poate realiza revolte literare fără grija unei eventuale răspunderi, pentru că are drepturi. Dar aici apare conceputul de ,,falsă libertate’’. Atunci când vorbim despre « libertate », automat individul își atribuie un ecou al acțiunilor sale libere. Din păcate, în zilele noastre nu se întamplă asta, scriitorul stă cu condeiul în mână și cu foaia de hârtie în faţă, fără să aibă o influență reală asupra puterii.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

Literatura română trebuie să ia drumul inovării, al noului, să se amestece cu timpul prezent și să formeze o culoare care să se adapteze oricărui grup de oameni. Dar acest fapt rămâne mai degrabă un ideal, oamenii pot trăi fără cărți... În preocupările majorităţii oamenilor nu se întrezăreşte umbra cultivării, din păcate. Acum, trăirile comune nu se mai notează într-un caiet ci se comunică pe rețelele de socializare prin şase elemente bine cunoscute -,, like , uau, ador, haha, tristete, furie...

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?..

Scriu atunci când simt nevoia să îmi pun pe hârtie gandurile. Este un proces spontan care nu are o anumită longevitate sau un moment propice. Este un refugiu, o cale de a scoate din suflet trăirea în starea ei latentă, complexă. Fiind studentă la A.S.E, anul II, majoritatea timpului o dedic studiului... Din când în când, vine muza, îi dau din timpul meu cât să scriu poezia, apoi mă reîntorc la carte... Şi, pentru că am amintit de carte, următoarea carte la care lucrez este tot de poezie... Când o voi termina?, nu ştiu... Sigur va fi anul acesta...

7+ UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Mulţumindu-vă, trimit o poezie din volumul ce va apărea anul acesta... AM MAI TRĂIT...

Îmi recunosc pașii...

Dumnezeule cu ce am greșit?

Să fi fost prea sadică ori egoistă pentru a-mi atinge scopul?

Florile putrezi în vază îşi lasă candoarea asupra intențiilor mele

Negre îmi sunt întrezăririle cu viața nu știu să apreciez darul făcut

Mă urmărești pătimaș, dezamăgit scările sufletului meu sunt întortochiate vechi mărturii ale unor ceasuri trecute –

M-am întors în această lume totuşi îmi este dor de acasă...

Ian., 2017, București