1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt
dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa
dumneavoastră ?
1.Fiecare individ din Univers și Însuși Universul are
Destinul său prevăzut de Dumnezeu, la fel și eu, ca om și ca scriitor am
Destinul meu și în acest Destin am o infinitate de opțiuni și, desigur că e în
Destinul meu să fiu scriitor din moment ce sunt scriitor, dar ține de opțiune
dacă și mâine sau în viitor voi mai fi scriitor, sau mai bine zis, Autor, deși
cred că și felul în care voi opta în viitor spre a fi sau a nu fi Autor e
prevăzut în acest Destin. De mult mă gândesc serios să divorțez de literatură..
Am citit în cel mai valoros poem al tuturor timpurilor, în Mahabharata marelui
Rishi Imortal Omniscient Krishna Vyasa, megapoem care este Adevărul Obiectiv
Natural Suprem în materie de orice, inclusiv de filiosofie, totul despre
Destin, și consider că, Destinul are un rol esențial în viața mea, cum de
altfel are în toate viețile tuturor ființelor și lucurilor. Diferența dintre
mine și nenumărați alți indivizi și lucururi este că, datorită faptului că am
studiat acel mahapoem care este Adevărul Obiectiv Natural Suprem, știu care îmi
e Destinul :D În secțiunea finală a Mahabharata scrie că, “Cel care ascultă cu
devoțiune această Bharata de le început devine curățat de oricare păcat chiar
dacă ar fi vinovat de Brahmanicid sau de violarea patului preceptorului său,
sau chiar dacă ar fi un băutor de alcool sau un seducător al soțiilor altora,
sau chiar dacă ar fi născut în ordinul Chandala. Distrugând toate păcatele sale
cum făuritorul zilei distruge întunericul, așa un om, fără dubiu, se beatifică
în felicitate în regiunea Lui Vishnu ca Însuși Vishnu.” Vișnu e echivalent cu
Fiul din Trinitatea creștină, fiind Însuși Tatăl, adică Brahma și Duhul Sfânt,
adică Shiva :D Vișnu e și Krișna, iar numele Hristos sau Cristos al Lui
Dumnezeu Fiul, își au originea și explicația în Mahabharata, respectiv
Cuvintele Hri și Cri :D
2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar
momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu
adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne
câte ceva despre primele încercări literare.
2. Primele
încercări literare le-am demarat prin clasa a 6-a, ascultasem muzica trupelor
RACLA și BUG Mafia și dorindu-mi să mă fac MC am scris niște dume. Tot în acea
perioadă, fiind încercat de Eros, trimiteam bilețele poetice unei copile care
se îndrăgostise de mine și care îmi trimitea bilețele.. De atunci, plăcându-mi
să compun și avându-l coleg de clasă pe, pe-atunci, mult mai talentatul domn
Cosmin Ciotloș, care se deda și dumnealui pe atunci micilor compoziții lirice
cu nuanțe porografie pe care le cântam în pauze, am tot compus diverse mici și
infantile trivialități.. Desigur că, forțat de împrejurările școlare, am avut
încercări literare din clasele primare, pentru că, doamna învățătoare ne
solicita compuneri în cadrul temelor pentru acasă și, deși îmi displăcea,
uneori mai compuneam, dar nu primeam note bune :D Prin clasa a 9-a, împărțind
prima bancă cu domnul Cosmin Ciotloș și având în spatele nostru o distinctă
colegă cu un nume semnificativ, Luciana, cu c citit s, care compunea poezii și
care era admirată de Cosmin, ne-am indus în compuneri de versuri.. Prima
poezioară cultă pe care am scris-o în toamna clasei a 9-a împreună cu colegul
de bancă, era în rime și se intitula Cavalcada morții universale.. După acea
poezie, în tandem sau în concurență cu acel coleg, am tot scris poezioare toți
cei 4 ani de liceu și, în clasa a 11-a, tot cu acel coleg, am trimis un plic cu
câte 3 dintre poeziile noastre la rubrica Post-restant din revista România
literară a distinsei poete Constanța Buzea care, ne-a tipărit în acea ilustră
revistă textele trimise, comentându-le laudativ, exprimându-se glumeț că am
putea fi scriitori profesioniști puși pe șotii.. Atunci consider că am debutat
oficial în literatură. Ulterior, am mai debutat, fiind student la drept în
București și proaspăt amic cu sfiosul poet Claudiu Komartin care a facilitat
acele apariții, și în alte reviste, cum ar fi Vatra, Tribuna, Tomis, și, prin
2006-7 am mai debutat cu un carnețel intitulat SUB CHIȘTOACE în coleția
underground no name a scriitorului și
editorului un cristian, zis și Cristi Cosma, cu care am editat revista de
literatură pana mea. Ulterior, mi-am
văzut poemele publicate, ca premiu al unui concurs pe care l-am câștigat la
Timișoara, într-o antologie intitulată Orbitorul din oglindă, apărută la
editura Marineasa. Debutul editorial oficial a fost pentru mine în anul 2009, ca
urmare a câștigării Concursului de manuscrise pentru tineri scriitori
nedebutați sub 35 de ani, secțiunea Poezie, organizat de Uniunea Scriitorilor
din România, cu volumul de poezii Chipurile, apărut la editura Cartea
Românească. În proză, am debutat anul următor, 2010, cu trillerul
Nu-știu-câte-zile, la editura Trei.
3. Care a fost drumul până la prima carte ?
3. Drumul până la prima carte a fost cel pe care l-am
descris în linii mari în răspunsul anterior, un drum lung și plin de întâmplări
și trăiri și lecturi și studii, care mai de care mai interesante și importante.
Am debutat în volum în timpul stagiaturii în profesia de avocat în Baroul
București, la vârsta de 25 de ani, adică acum 10 ani. Firește că am străbătut
un drum cu bune și cu rele până la acel moment fatidic al debutului cu volumul
Chipurile, un drum pe al cărui parcurs mi-am dezvoltat ființa, personalitatea
și caracterul. Momentul debutului m-a prins într-o stare de ateism în care m-am
indus sub influență demonică. Eram atât de prost încât la începutul acelei
cărți foarte bine primită de critica literară scriam chiar în primul text al
volumului că: Dumnezeu e un produs al gândirii :D Acum știu că Gândirea e o
abilitate psihică oferită de Dumnezeu ființelor, prin care omul se poate
autocunoaște își poate cunoaște Creatorul - nu Dumnezeu un produs al gândirii
:D
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni,
eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
4. Viața mea de om și de scriitor a fost în primul rând
influențată de Dumnezeu, de părinții și de bunicii mei, de celelalte rude, de
medicii care mi-au marcat primii ani de viață, de Preotul clarvăzător și de
nașii care m-au botezat, de colegii, educatoarele, învățătoarea, profesorii și
profesoarele mele din școlile pe care le-am absolvit, de amici și prieteni, de
iubitele și amantele mele, de autorii și artiștii și sfinții pe care i-am
studiat, de prietenii și adversarii familiei mele, de avocații, consilierii
juridici, notarii, executorii judecătorești, procurorii și judecătorii pe care
i-au cunoscut, de politicienii funcționari publici pe care i-am cunoscut, de
statul român, de fiul meu din flori.. Această viață mi-a mai fost influențată
de diversele evenimente, bune și rele, pe care le-am trăit în miile de zile ale
exstenței mele.. Consider că toate evenimentele pe care le-am trăit, le trăiesc
și le voi trăi au fost, sunt și vor fi pentru îndumnezeirea mea exhaustivă.
Evenimentul pe care îl consider extrem de important și marcant este finalizarea
și reluarea lecturii poemului Mahabharata, care s-a produs anul acesta :D Desigur
că sunt foarte multe alte evenimente extrem de importante și marcante pe care
le-am trăit de-a lungul timpului.. Evenimentele oricum au o împletire a lor, se
amestecă întocmai ca acuarelele și înmaginează alte evenimente..
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea
liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii,
care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi
putere?
5. Cetățenia e o ramă juridică în care marea majoritatea
a oamenilor sunt angrenați, inclusiv majoritatea scriitorilor.. A fi cetățean
este a fi titular de drepturi și obligații într-un spațiu-timp dat, a fi
scriitor poate fi o cale sau o stare într-un spațiu-timp edificat prin diverse
evenimente create de individul în cauză, într-un spațiu-timp în care individul
în cauză are mai multe drepturi decât obligații, sau chiar numai drepturi..
dacă are puterea necesară pentru a se exonera de obligații :D Sunt cetățeni și
cetățeni, scriitori și scriitori, după ce ai citit Mahabharata scriitorii nu ți
se par mari scofale, deși nu e corect să-i subestimezi sau disprivești pentru
că fiecare dintre ei are tâlcul lui, totuși :D Pe lângă Mahabharata totate
scrierile par decadente :D Însuși Iisus Hristos citează din Mahabharata în
Evanghelii.. Fiecare scriitor se raportează conform destinului lui/ei la
“putere”.. acu depinde ce înțelegem prin cuvântul “putere”.. Dacă ne referim la
puterea politică sau la puterea care stă latentă sau exludă în și din fiecare
individ.. Omenirea trece prin schimbări fundamentale pentru că suntem în zorii
Erei Păcii și Bunăstării Luminate a tuturor ființelor din Univers.. Statele
devin încet încet din opresori ai multor indivizi puteri pentru beneficiul,
inclusiv spiritual, care e esențial, al indivizilor, al cetățenilor, al tuturor
:D Ce a fost aparține timpului care a fost..
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această
perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
6. Literatura română contemporană are nestematele și
bijuteriile ei supercalifragilistice, fără doar și poate. Se scrie mult, dar se
scrie și bine. Totuși, orice s-a scris și orice s-ar scrie, nu are cum să
depășească ce scrie în Mahabharata. În Mahabharata e vorba despre stelele de pe
cer, despre zei și demoni și Riși și Brahmani și Kshatriya și Vaisya și Sudra
și Mlechchas.. Din nefericire Mahabharata nu e tradusă exhaustiv în limba
română, fapt care face literatura română contemporană să fie lipsită de un
tezaur esential mai mult decât important.. Majoritatea scriitorilor nu sunt la
curent cu ce scrie în Mahabharata.. Din nefericire, nici Ramayana, care e alt
tezaur esențal mai mult decât important și interconectat cu Mahabharata, nu e
tradus integral în limba română. Am inițiat crearea unui comitet pentru
traducerea acestor superpoeme, din păcate, nu am gasit sprijinul necesar, fapt
care dovedește marea inteligență a scriitorilor contemporani, precum și a
Puterii Politice care, este evident că privește cu interes doar partea
materială a existenței.. Țara are nevoie de un ‘poet legiuitor’, așa cum mă
eticheta marele profesor doctor docent Mircea Martin, în fruntea statului român
:D Fac demersuri geniale în acest sens :D
7. Credeţi că
există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program”
al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
7. Desigur că există un timp anume pentru creație, pentru
creația capodoperelor, desigur, deși, capodoperele nu sunt create de autorii
lor, ele sunt pogorâte din Paradis, fiind generate din Tatăl.. Capodoperele
sunt puține după ce ai citit adevăratele Capodopere :D Marea majoritate a
scriitorilor nu au nicio capodoperă.. Capodoperele le revin celor care au
capacitatea să își înalțe conștiința în Absolut. Majoritatea scriitorilor scriu
pentru un public neavizat, iar publicul neavizat nu gustă capodoperele :D că nu
intră în rezonanță cu vibrația lor celestă :D Scriitorii care nu scriu
capodopere scriu la program.. muncesc, nu pogoară :D
La ce lucrez în prezent? Mi-am propus să-mi intitulez
opul Operelor Complete TALENTEZAURUL :D deci lucrez TALENTEZAURUL.. Pe care îl
voi publica la timpul lui la Editua pentru Inteligență și Geniu, editura pe
care am creat-o.. Mi-am dat seama că ies în pierdere dacă public la alte edituri..
plus că stai după tot felul de Sudra sau Mlechchas.. Io cred că cărțile mele
merită un preț mai mare decât îl au cărțile în general.. Spre exemplu, am
tipărit recent o carte despre Seducție, un Tratat intitulat Tehnici Secrete de
Seducție, o capodoperă a eristicii genului.. îl vând cu 99 lei pentru elevi și
studenți, la reducere, și cum 180 lei pentru adulți.. Ca să mă bucur de
remunerația cuvenită :D
Intenționez să tipăresc când o fi timpul, la editura
menționată, volumul: POEME MAGICE DE GENIU PUR – SUPRAREAL DE FRUMUSEȚE. O
adevărată capodoperă.. Amân publicarea, deși voi vinde cu minimum 100 lei un
exemplar al volumului, un preț de dumping comparativ cu valoarea textelor care
realizează cartea, amân pentru că nu vreau să le ofer privilegiul unor
adversari (am mulți adversari în ordinele umane inferioare) să vadă așa o
Luumiină :D
7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea
un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii
mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Când eram excelsior
În cireșul cerurilor :)) în Florile Paradis
Aveam vertebrele briliante multicolore
Și-n creștetul capului ca într-o scoică o perlă imensă
difuzând mixuri fascinante de străluciri
Eram cu totul Soțul Perfecțiunii
Am căzut din Superlativ
Stoian G Bogdan, oct., 2019
Mai traieste cacatu' asta?
RăspundețiȘtergere