Ioana Miron

 

 

« Literatura română contemporană este o literatură vie şi volubilă, se pliază foarte uşor atât pe introspecţii, cât şi pe hiper-realismul limbajului utilizat, e într-o continuă transformare şi reconfigurare. Este o literatură vie şi expansivă. »

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Cred ca destinul şi opţiunea sunt două dimensiuni concentrice, coexistente, ele se intercalează şi se continuă una pe cealaltă. Prin faptul că îmi asum să scriu, îmi exprim şi conturez atât opţiunea de a fi apartenenta unei condiţii, cea de scriitor, cât şi destinul, pe care mi-l asum sau care mă asumă. E ceea ce am putea numi harta destinului personal, creată din cuvinte şi jocuri de expresie, având ca scop final lirismul imaginii în genere, poezia.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

Primele mele momente literare le-am avut la Botoşani, în cadrul cenaclului pe care domnul Petruţ Pârvescu îl ţinea la casa armatei. Eram prin liceu, prin clasa a zecea, a unsprezecea. Acolo mi-am expus primele încercări, primele grupaje. Am participat ulterior la diverse întâlniri şi festivaluri literare. Apoi mi-au fost publicate poemele în varii reviste. Multe poeme poeme au fost traduse ulterior în franceză, engleză, spaniolă, catalană, maghiară. Apoi a fost curajul de a jongla dincolo de cuvinte, de a tranzita un destinul asumat.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

A fost presărat de cotituri şi multe schimbări de stil, un fel de reconfigurări ale traseului către destinaţie, pe ultimul moment. Un melanj de stiluri şi experimente stilistice. Un tangaj stilistic.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

Optzeciştii şi douămiiştii au avut cel mai mare impact în ceea ce priveşte influenţa literară. Lecturile de acest gen au constituit un punct de plecare, o motivaţie intrinsecă de a începe să scriu. Orice eveniment literar şi artistic, inclusiv vernisajele, instalaţiile de artă, performance readings etc au contribuit semnificativ la ceea educarea modului în care surprind o frâtură din real, luând calea metamorfozei cuvintelor.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

Cred că ceea ce mulţi numesc generic o gândire liberă, este fals înţeleasă şi utilizată greşit, uneori chiar destructiv de mulţi. Acest tip de gândire se (auto)îngrădeşte în momentul în care drepturi şi libertăţi garantate printr-o constituţie se îngrădesc sau chiar sunt încălcate. Scriitorul este un cetăţean învestit cu o putere legitimă, extrem de puternică, cea a cuvântului.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

Orice început de mileniu a adus întotdeauna schimbări de paradigme legate de contexte sociale, istorice, politice etc diferite. Aceaste amprente se resimt mai ales pe paginile literaturii. Literatura română contemporană este o literatură vie şi volubilă, se pliază foarte uşor atât pe introspecţii, cât şi pe hiper-realismul limbajului utilizat, e într-o continuă transformare şi reconfigurare. Este o literatură vie şi expansivă.

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

Lucrez în paralel la două manuscrise, sper să apară în curând. Explorează şi sondează două paliere temporale diferite, din diverse arealuri spirituale, ce marchează, la un moment dat, anumite etape ale evoluţiei. Ceeea ce este definit ca moment oportun e mai degrabă crearea unei gravitaţii particulare, crearea propriei orbite în tuşe personale, un moment de sine stătător, în jurul căruia se contruieşte ideea de voce în literatură. E aşa numitul program al scriitorului, care e déjà instalat, dar care are nevoie din când în când de o resetare.

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere. 

24 de ore,
fiecare fus orar se pliază pe nevoi diferite,
Pierderea percepției devine o stare,

noua zonă de comfort devine o stare

uneori suntem aproape stăini unul de altul devenim o stare

chiar dacă uneori părem cunoscuţi

&

Ne-am mai văzut undeva.

în fiecare zi,
în adiere,
ne imaginăm,
zâmbind,
cu un clic pe

Expunerea lumii în fază lungă

ne spunem
în fiecare zi ce ar mai fi de spus când

începem să mimăm,
De parcă lucrurile
ar interacționa prematur
într-o situație
limită
sau dramă,

primul meu cuvânt
intimidând

controlează,
Senzația de încredere,
subversiv învinse,

deficiențele
unui suflet mulțumit,
Când încetezi jocurile
Trebuie să fii prudent.

ai de adăugat mai multe obstacole

decembrie, 2020, București