Simona Aretzu

 

„Destinul și opțiunea joacă, de-a lungul vieții (nu numai a scriitorilor), un rol important, decisiv, fiind coordonatele existenței.”

 

1.   Pentru un scriitor, destinul și opțiunea sunt dimensiuni existențiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viața dumneavoastră?

     Destinul și opțiunea joacă, de-a lungul vieții (nu numai a scriitorilor), un rol important, decisiv, fiind coordonatele existenței. Între acestea două, ne urmăm cărarea sau, mai bine spus, rătăcirea prin labirint, fiindcă din el nu se mai poate ieși. Heidegger, preluând o vorbă mai veche, a unui călugăr medieval, afirmă axiomatic: odată născuți, suntem destul de bătrâni pentru a muri. Dar să nu dăm o încărcătură descurajantă discuției. De fapt, există o interdeterminare: opțiunea ne face destinul și destinul provoacă opțiunea. Destinul a creat omul tragic al Antichității, prizonierul unei inexorabilități. Opțiunea ar fi liberul arbitru al creștinismului, care dă omului rațional libertatea să aleagă. Întrebarea vizează, desigur, condiția scriitorului. Scrisul este și predestinare și opțiune. Ca ființe cosmice, trăim, vrând-nevrând, într-o lume a determinismului. În dominoul în care suntem angrenați, defectarea unei singure piese poate strica tot ansamblul (cum, iată, azi, încălzirea planetei). Vocația scrisului este desigur, urmarea unei firi meditative, cu înclinație spre analiză, spre intuirea esențelor, spre introspecție, aptă să transfigureze. Se adaugă și o educație de tip cultural, livresc, punând accent pe sensibilitate. Scrisul este, deci, paradoxal, o opțiune predestinată. Întotdeauna, însă, ne aflăm în fața unei alternative: la liceu am ales secția umanistă, apoi m-am decis pentru Facultatea de Filologie, pe urmă pentru un master de antropologie. Bineînțeles că aceste elecții au fost legate de aptitudinea mea pentru poezie, pe care am avut-o încă din perioada școlară. Scrisul este pricinuit de modul în care fiecare citește realitatea. Important este, desigur, ca și între profesia practicată și îndeletnicirea scrisului să existe o armonie.

 

2.   Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs când credeți că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiți-ne câte ceva despre primele încercări literare.

    Primele încercări literare au avut loc în perioada liceului (2007). Mentorul meu a fost profesorul de limba și literatura română de atunci, Paul Aretzu, care a devenit și modelul meu de viață și de literatură. Dumnealui conducea și un cenaclu din care au pornit câțiva viitori scriitori, iar, de fiecare dată când aveam ore de română îi duceam la catedră trei, patru poeme. A fost cel care, de la început, m-a încurajat să scriu și mi-a supravegheat evoluția. De asemenea, mi-a făcut recomandări precise de lectură din scriitori contemporani, mai ales în privința poeziei. Am luat parte, în mai mulți ani, și la tabăra „Tinere condeie”, unde am cunoscut autori elevi din toată țara, fiind o experiență importantă pentru mine. După un timp, participând la concursurile literare din țară, am obținut mai multe premii, precum cel pentru debut al revistei Luceafărul de dimineață, la Festivalul „Porni Luceafărul” de la Botoșani, publicăndu-mi-se, astfel, în cunoscuta revistă, primele versuri. De-a lungul timpului, am mai obținut și premiile altor reviste, „Bucovina literară”, „Convorbiri literare”, „Euphorion”, „Argeş”, precum și al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În anul 2013, a urmat debutul editorial cu volumul Viziuni mute, publicat la editura bucureșteană „Palimpsest”. Cartea, bine primită de critică, a obținut premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă” pentru debut poezie (2013), premiul pentru volum de debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucureşti (2014), premiul „Opera Prima” pentru volum de debut la Festivalul internaţional de literatură „Tudor Arghezi”, Tg-Jiu, Cărbuneşti (2014), premiul pentru Cartea anului 2013, la Festivalul internaţional de poezie „Avangarda XXII”, Bacău (2014), premiul pentru volum de debut la Festivalul „Virgil Carianopol”, Caracal (2015).

 

3.   Care a fost drumul până la prima carte?

    Retrospectiv, drumul până la prima carte a fost unul lung, îmbibat de pasiune și trudă, alături de multă credință în steaua mea literară. A fost un drum de inițiere, în care omul obișnuit s-a transformat dintr-odată în scriitor. Debutul este un moment crucial.

 

4.   Ce personalitate (personalități), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc. v-au influențat viața ca om și ca scriitor?

O personalitate care mi-a marcat existența, punându-și amprenta asupra dstinului meu, a fost (și este) soțul meu, scriitorul Paul Aretzu, un om cu o sensibilitate aparte și cu un suflet nemaipomenit de bun. De la el am învățat să scriu și să citesc literatură de calitate. A fost un model în formarea mea ca om și ca scriitor. Apoi, desigur, la Facultatea de Litere a Universității din București, am avut privilegiul să-i am profesori la cursurile de istoria literaturii române și la cele de teorie literară pe Gabriel Mihăilescu, Mircea Anghelescu, Paul Cernat, Carmen Silvia Mușat, Ioana Pârvulescu, Simona Popescu, Ioan Bogdan-Lefter, Caius Dobrescu. Doamna Simona Popescu susținea un opțional de literatură, la care învățam tehnici noi de scriere. Îmi amintesc cu deosebită plăcere de exercițiile Domniei Sale de imaginație și creativitate, când tema era să alcătuim poeme în stilul autorilor preferați, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Gellu Naum..., prilej de manifestare a alterității. Doamna Simona Popescu era fascinantă, prin pasiunea pe care o punea în cursurile sale. Apoi, participând la festivaluri de poezie prin toată țara, am cunoscut scriitori importanți, precum Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu, Marian Draghici, Mircea Bârsiă, Dumitru Augustin Doman, Corneliu Antoniu, George Vulturescu, Cassian Maria Spiridon, Olimpiu Nușfelean, Simona-Grazia Dima, Octavian Doclin și mulți alții.  

 

5. Raportul dintre conștiință, politică și gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiții, care este, după dvs., raportul dintre cetățean și scriitor, dintre scriitor și putere?

Trăind împreună, ca ființe sociale, oamenii trebuie să fie preocupați de ceea ce se întâmplă în jurul lor, unii chiar luând parte direct la viața publică. În Antichitate, în Evul Mediu, în Renaștere, filosofii, oamenii de cultură au elaborat modele de guvernare, au consiliat regi, conducători, au avut atitudine critică față de tirani. La noi, în răposatul regim, implicarea politică era compromițătoare, colaboraționistă. Azi, intelectualitatea se ferește de sfera politică, din cauza nivelului abject la care aceasta este făcută. În sine, gândirea poate să fie liberă, răspunzând unor exigențe de conștiință. În perioada comunistă, oamenii au fost, însă, nevoiți să-și dedubleze personalitatea, să-și ascundă gândirea. Scriitorul trebuie să-și exercite îndatoririle cetățenești, să fie conștiința timpului său, așa cum, azi, o face, la vârsta sa de peste un secol, filosoful Mihai Șora. Scriitorul are menirea să cenzureze derapajele puterii.

 

6.   Literatura la frontiera milniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs, literatura română contemporană?

    Suntem deja în mileniul III. Marea schimbare, politică, socială, culturală, ar fi putut avea loc în 1989. Speranțele, însă, au rămas neîmplinite. Câștigul mare este, desigur, dispariția cenzurii. Protecția culturii (și a literaturii) lasă însă de dorit. Mentalitatea celor care ne conduc a rămas tot la porțile Orientului. Literatura contemporană, numeroasă și diversificată, nu reușește totuși să se limpezească, să dea mari valori, să facă o schimbare esențială. Pletora de autori, de toate calibrele, dă o imagine eterogenă. Cred că ar trebui aplicată o politică culturală coerentă, pe termen lung, menită șă stimuleze valorile adevărate. Eugen Negrici cerea, chiar în anii ’90, o revizuire a valorilor, o limpezire (s-a implicat el însuși în acest sens). Totuși, cu toate condițiile improprii, scriitori importanți există. Să avem speranță, fiindcă nu aduce mileniul ce poate aduce ceasul.

 

7.   Credeți că există un timp anume pentru creație, sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucrați în prezent?... Pe când o nouă carte?...

    Da, pentru creație trebuie un timp special, dublu, unul pentru citit, pentru meditație, și altul pentru concepere. Apoi, poetul are nevoie de o ieșire din timp și de accedere la magia/ starea cuvintelor. Nichita Stănescu vorbește despre transformarea poetului în cuvinte, apoi despre necuvinte. Există un timp prielnic, numit în grecește kairos, timp de calitate. Dar scrisul nu este numai creație, este și elaborare, care implică un „program”. Fiecare autor are marca sa (lingvistică, estetică, stilistică). Gheorghe Grigurcu spunea despre sine că este un funcționar al scrisului. Cred că un scriitor trebuie să aibă o disciplină a scrisului și să se circumscrie unui „program”.

În prezent lucrez la o carte de interpretare critică, avându-i ca protagoniști pe George Bacovia și pe Vasile Voiculescu. Investesc mult timp (sufletesc, educativ) în formarea copilului nostru, Mihai, ca omuleț. Are vârsta de patru ani și jumătate și demonstrează, cu certitudine,  existența poeziei vii. Este poezia noastră dumnezeiască.

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noștri, selectați din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulțumesc pentru înțelegere.

  

Din Cartea cu adăposturi

 

***

mă fardez

cu har

în zilele reci de vară

când sufletul

se dă tânăr

odată cu timpul

scos de sub haine

pe covor în dormitor

în oglinda din baie

în tigaia din bucătărie

în uleiul abia încins

 

străbat gările pustii

cu har

în melancolie

noaptea trecută de fix

 

cu har

mă eliberez

de vorbe goale

cu har

mă închid

în libertate

 

***

ne ascundem toţi

în eternitate

sub mai multe feţe

facem din viaţă un puzzle

 

un labirint

în care cerşim

bani şi iubire

sau vindem ce avem

mai de preţ

 

organe intime

amintiri

cu riduri

de singurătate

obsesii

cu buze rujate

de gânduri măreţe

 

şi tot aşa

asistăm la războiul crunt

al vieţii mobile

imobile

 

Noiembrie, 2020, Caracal