Coniţa Lena

 
„...nu cred  că există un timp anume pentru creaţie. Poate mai degrabă un oarece program, alcătuit de Pronie...

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

1. Pentru mine, probabil că Destinul a jucat rolul fundamental în toată dimensiunea creaţiei mele, nu numai poetice, pentru că am avut perioade creative şi în alte direcţii. Şi când zic asta, atribui doar Destinului tot ce am reuşit în Poezie. Am date precise, ştiinţifice chiar, legate de mecanismul ivirii mele în toată plinătatea la acest timp.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

2. Debutul meu literar s-a produs în repetate rânduri – începând de pe la patru ani, apoi pe la 17 ani, deja având o responsabilitate a ceea ce făceam într-o revistă literară a liceului unde învăţam. La 33 de ani, am debutat din nou în Luceafărul şi, în sfârşit, am debutat cu surle şi trâmbiţe în suplimentul literar al ziarului Ziua, la rubrica Diligenţa cu lunetă, precum şi mai apoi în pagini.

Primele încercări literare au fost, cum am zis, pe la patru ani, când nu-i citisem pe Eminescu şi pe Bacovia. Mi-i recita mama şi ajunsesem să încropesc ceva ce semăna a violet şi plumb, dar aşa, de se mira tot neamul meu, şi mi le scriau, eu nefiind atunci nici la beţişoare şi liniuţe.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

3. Eh! Drumul până la prima carte... de la Mecca la Medina, şi nu s-a numit Hegeira, nici drumul Damascului, că „lung e drumul Gorjului, dar mai lung al Poetului...” Mai degrabă pot vorbi cum a fost drumul, nu care a fost; pentru că, din Diligenţa cu lunetă a poetului Marian Drăghici, am sărit, nu prea jună, în Junimea moldavă. Dar am fost îngenuncheată rău la Uşă de biserică – primul meu volum de versuri, apărut cu gogâlţuri şi posturi mari de tot; nu din pricini de vreun nemerit poetic, ci probabil din incompatibilităţi predestinate cu Editorele meu.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

4. Ca om, n-am prea fost influenţată cam de nimeni în viaţă, pentru că am o factură extrem de independentă, de onestă, de altruistă, de sensibilă, aşa, de la mama-natura. Ar fi însemnat să pierd mai mult decât mi s-a dat, prin modelarea mea datorită unor influenţe oricât de faste. Cel puţin la prima evaluare... Aşa că am rămas, ca om, destul de Eu.

Ca Poet (scriitor – dacă am ajuns să merit a mi se spune aşa), mi-a scos Destinul în cale personalităţi literare care m-au influenţat atât cât să-mi aduc scrisul la nivelul de acum; dar unde sunt, oricum sunt o voce distinctă. Şi aş porni cu Gheorghe Tomozei, cu Cezar Ivănescu, Gabriela Negreanu, Geo Dumitrescu, Florenţa Albu, Mariana Dumitrescu, Magda Isanos şi câţi alţii, ale căror poeme pur şi simplu le-am iubit, odihnească-i Dumnezeu în pacea Poeziei Veşnice.

Apoi, am iubit la nebunie proza lui Radu Albala, la care am şi avut un volum de poeme, pe vremea când era editor, volum neapărut, bineînţeles, dar îmbogăţindu-mă de la el cu volumul Făpturile Paradisului, pe care a scris: Graţioasei şi tainicei colege, Elisea Codreanu, omagiu”. Semnat – 23 feb. 1988 (Elisea Codreanu – pseudonimul meu de atunci).

Mai încoace, influenţe poetice n-am prea mai suferit, îmi plac o mulţime de poeţi, de la Mircea Dinescu la Şerban Foarţă, nevrând să supăr pe nimeni şi citindu-i pe toţi – mari, mici, tineri sau mai copţi. Dar, ca grupare, am fost aproape de ceea ce s-a petrecut doi ani, în foaia Zilei Literare. Aproape trup şi suflet de tot ce s-a făcut acolo şi de poetul Marian Grăghici – Sisiful muntelui de creaţie sedimentată aici. Pentru mine, aici rămâne ţâşnirea mea totală în literatură, schimbându-mi total viaţa, şi ca om, nu numai ca poet.

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

5. Raportul dintre cetăţean şi scriitor, după mine, nu este niciunul. Pentru că CETĂŢEANUL NESCRIITOR nu ştiu câtă idee are despre CETĂŢEANUL SCRIITOR. Nu am cunoştinţă ca un cetăţean boschetar să devină un cetăţean onorabil prin întâlnirea cu un cetăţean scriitor. Cum n-am ştiinţă exactă nici despre un cetăţean multimiliardar ce aruncă pumni de arginţi cetăţenilor scriitori, doar aşa, că sunt pur şi simplu scriitori. Cât despre raportul dintre scriitori şi putere, cam tot aşa – ea, Puterea, dacă e puternică şi Scriitorul neputincios s-o apuce, cel din urmă să fie sănătos. Să scrie cât vrea şi ce vrea. Nu-l mai opreşte nimeni – nici să trăiască în nevoi, nici să iasă la cerşit, dacă vrea să-şi tipărească opera, nici să plece la cules căpşuni. Cum vrea Puterea Scrisului din Destinul lui.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

6. Literatura română contemporană (din perspectiva aceasta a mea, desigur), cel puţin la acest timp, îmi apare în Sicriu de plumb. Şi nu aiurez deloc. Am cunoscut şi cunosc destui autori adevăraţi, Mari, trăind nu foarte greu, ci, pardon, mizerabil, umilitor, inuman în raport cu „standardele” actuale. De-aici, poate, şi atâtea morţi de negândit în această nepricopsită breaslă.

            Spunem, bătându-ne cu pumnul în piept, că nu a fost şi nu mai e literatură de sertar. Ba eu zic că a fost şi este! Dar de ce s-o mai scoatem pe cea din sertar, acum când totul se scoate din calculator? Ai calculator, eşti scriitor! Ai bani, eşti scriitor! Ai ceva timp şi-ncropeşti oarece scriere – după sau în timpul serviciului – despre orice, eşti scriitor (şi scriitor) şi ai câte cărţi vrei! Sau invers: n-ai scos până acum ce ai avut în sertar, păi ai îmbătrânit, domnule, eşti expirat. Stai, tataie, cuminte, că te ia vertijul tinerilor superdotaţi care, la zece ani, au deja zece cărţi, o sută de premii, figurează în toate paginile de Internet şi sunt extrem de frustraţi!...

            Sau şi mai rău – n-ai grup, n-ai o catedră, ceva, n-ai, acolo, o revistă a ta? Păi cum vrei să fii premiat, tradus, exportat spre sau peste frontiera mileniului trei? Aşa, zdup din literatura română fără frontiere... Eşti bun să încasezi toate ironiile soartei!

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

7. Tocmai – nu cred  că există un timp anume pentru creaţie. Poate mai degrabă un oarece program, alcătuit de Pronie. Să zicem că unui autor i-a dat Cel de Sus „harul cu carul”. Lui nu i l-a dat pentru un timp. I l-a dat şi gata! E aiurea să spui că i s-a luat Darul sau nu mai are Har. Înseamnă că nu l-a avut niciodată, pentru că Harul ăla rămâne în tine. Poate nu ai stare să te uiţi la el, într-un segment de timp neprielnic, şi el se mai potoleşte puţin, dar în pace nu te lasă niciodată. Şi poate, la un moment dat, chiar harul îţi impune ţie un program, în care să te uiţi la el şi să dai Cezarului ce e-al Cezarului, indiferent la ce Vârstă, Timp biologic.

În prezent, lucrez, exact dând Cezarului ce e al Cezarului, la o carte despre cum se scrie, face, apare azi o carte. Pe când această VARA CĂPUŞILOR, volum de proză? S-ar putea şi la vară, vara 2008, dacă voi căpuşii ceva bani.

mai 2008, Piteşti

Faculataiv :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Suflet

Sufletul - pribeagă boare

necuprindere în trup

de mă rup, de mă astup

universul unde moare?

Energie de sublim

se pogoară în femeie

cosmosului să mă-nchin

sărutând a sa idee?

Ai născut sau ai iubit

mult deşert, prea mică oază

rug nestins, muncit, trudit

suflete, mă luminează!

Suflet - biblică fărâmă

omului firav şi mic

trandafir născut ţărână

umilit întru nimic.

Un lăcaş de primenire

între simţ şi-ntre mister.

Trup - ferice-ademenire.

Suflet - semn, ţărână, cer.

2011, Piteşti