“Devenirea
mea ca om, se datorează în primul rând celei mai dargi ființe, mama, care
pentru mine a fost și va rămâne permanent icoana vie a celui mai frumos om pe
care l-am întâlnit în toată viața mea, la care am să mă închin și să mă rog
permanent mulțumind cerului, lui Dumnezeu pentru că am avut aceast noroc.”
1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt
dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa
dumneavoastră ?
1. Cu siguranță că destinul dar și
opțiunea sunt dimensiuni fundamentale în viața unui poet.
Destinul este cel care ne marchează și
care ne face să pășim în lumea necunoscută. Consider că arta este înscrisă în
destinul poetului. Destinul m-a dus departe de părinți, de frați, cărora le-am
dus mereu dorul, departe de anii copilăriei, de locurile minunate în care am
crescut, născând în mine un dor permanent, care m-a urmărit și mă urmărește și
în poezie.
Destinul este cel care mi-a deschis un
drum în viață, drum pe care am avut opțiuni,
care s-au realizat prin muncă multă, permanentă.
În ceeace privește opțiunea, consider că ea
ne aparține, și poate fi mai bună sau mai puțin bună, în funcție de
capacitățile noastre, omenești, intelectuale, ale fiecăruia.
Poetul este omul de cultură pe umerii
căruia atârnă obligația lăsată drept testament, aceea de a duce mai
departe la dezvoltarea și îmbogățirea culturii prin opera lui.
Aș aminti aici, ca exemplu, îndemnul lui
Enăchiță Văcărescu, care este atât de actual și de valabil, oricând, dar mai ales
astăzi: ,,Urmașilor mei Văcărești las vouă moștenire / creșterea limbii
românești și-a patriei cinstire’’…
2. Istoria literaturii consemnează, uneori,
arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a
produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele
încercări literare.
2. E nevoie de recuperarea memoriei mai
vechi dar și mai noi care marchează devenirea scriitorului.
Poezia filozofică a lui Mihai Eminescu a
fost înfluiențată la cursurile din Viena, de Ernest Bruke, Lorentz Stein,
profesori care țineau cursuri de filozofie, economie și drept internațional.
Universitatea din Berlin contribuie la lărgirea orizontul cultural al lui
Eminescu, acesta fiind participant la cursurile de filozofie, de
geografie fizică, sau la cursurile de fizică ale lui Herman von Helmoltz,
precum și la cursurile de electricitate ale lui Kirchoff. Mai târziu, participă
la cursurile de istoria Egiptului, sau cursurile despre monumentele Egiptului,
ca să amintim doar câteva din momentele care duc la formarea unui om, a unui
poet, ca Eminescu. Strădania omului poet, de a se apleca asupra
științelor naturii, face ca încrederea omului în capacitatea omenească să ducă
spre cunoașterea mai profundă a Universului. Poetul trebuie să nu fie îngrădit
de scepticismul că omul ar putea fi limitat în cunoașterea Universului,
asemenea lui Kant. Consider că poetul trebuie să fie expresia unei conștiințe
de o mare luciditate, să înțeleagă că omul are puteri nebănuite, ar putea să
cunoască, fără limite, Universul.
3. Care a fost drumul până la prima carte ?
3. Cun am ajuns să scriu?
Devenirea
mea ca om, se datorează în primul rând celei mai dargi ființe, mama, care
pentru mine a fost și va rămâne permanent icoana vie a celui mai frumos om pe
care l-am întâlnit în toată viața mea, la care am să mă închin și să mă rog
permanent mulțumind cerului, lui Dumnezeu pentru că am avut aceast noroc.
Mama
mea fiind cel mai bun învățător al copiilor săi, cel ami frumos om cu putință,
cel mai cunoscut poet al copiilor săi, fiind pentru mine o encilopedie de
versuri dar și de istorie, un om care avea darul frumosului, desena foarte
frumos.
Era
cel mai bun recitator de poezie, o ființă gingașă care a reușit să trezească în
mine dragostea de poezie, dar și dragostea pentru ființa umană.
Apoi, profesoara de literatură de la
gimnaziu și profesoara de literatură de la liceu.
Deși am urmat facultatea de științe exacte,
am continuat să iubesc ceea ce se lipise de sufletul meu, poezia, chiar dacă am
scris dar nu pentru a rămâne undeva. Nu am publicat.
Aș vrea să înțelegi iubite cititor, am
devenit mamă, mai târziu, chiar in facultate, și asemenea mamei mele,
sunt cea care-mi culcam la rându-mi, seara, copii cu poezia poeților români
cunoscuți.
Mulți, dintre poeții noștri, și-au pus
amprenta pe gândirea mea poetică. Dintre aceștia, merită să amintesc, în primul rând, pe ,,Luceafărul‘‘
poeziei românești, Mihai Eminescu, căruia i-am îndrăgit nespus poezia socială,
poezia naturii sau poezia iubirii. Nu pot să nu amintesc pe poetul George
Coșbuc cu poezia durerii, ori cu poezia revoltei , cât și poezia lui George
Topârceanu atât de vie sau poezia lui pe Tudor Arghezii care: « din bube
mucegaiuri și noroi / iscat-am frumuseți și pentru voi… » Am
amintit opara poeților doar într-o ordine absolut aleatorie… Dar merită
amintită și poezia lui Vasile Alexandri, în special poezia pastel, aș putea
continua cu poeți ca: Nicolae Labiș ori Nichita Stănescu atât de real, ori
Marin Sorescu cel adevărat, ori poezia iubiri a lui Adrian Păunescu. Nu pot
uita poezia, îndemn a lui Enăchiță Văcărescu, poezie testament, care
spune mult despre rolul poetului în decursul timpului: ,, Urmașilor mei
Văcărești las vouă moștenire / creșterea limbii românești și-a patriei
cinstire. ‘‘
Poetul trebuie să aibă o probitate
literară exemplară, care nu se obține de la sine, ci, doar, atunci când vrei să
vii în contact cu toate aceste surse de îmbogățire culturală sau literatură.
În ceea ce privește primele încercări ale
poeziei, ale cerației mele literare, au fost în clasa a IV, când am făcut
prima poezie de ziua mamei, 8 martie. Ar putea fi debutul, mai bine spus,
mugurii debutului. Dar care tânăr nu a scris poezii la vârsta adolescenței, așa
am fost și eu. Apoi, la liceu, am scris poezii, cu diverse ocazii, dar ele s-au
pierdut de-a lungul timpului.
Pregătirea mea intelectuală mi-a permis,
mereu, să-mi exprim acumularea făcută în timp.
Dar după ce am devenit, la rândul meu,
dascăl, la liceu.
Nu pot să elimin din formarea mea, ca om,
condițiile în care am crescut: familia, așa cum a fost la mine, cu mulți frați,
șase, trei băieți și trei fete, eu fiind la mijloc. Dar trebuie amintit că, noi,
copiii, am muncit foarte mult, în gospodărie, la câmp, lucru care ne-a disciplinat, dar și
munca în echipă, în competiție, cu lucrul bine făcut. Mai cred că, aici, a fost și scena de la sfârși de an, pe care
noi, copiii, ne afirmam cu vreo poezie proprie, fie cu o poezie învățată de la
poeți, sau o poezie pe care mama o știa și ne ajuta s-o învățăm.
Munca, mereu în echipă, alături de tata,
care, uneori, ne mai altoia, dacă întreceam măsura, precum și frumoasele locuri
ale copilăriei, împrejurimile casei părintești, drumul până la scoală cu peripețiile
lui, în diferite anotimpuri, toate acestea și-au pus amprenta.
În cadrul liceului am fost împreună cu
soțul, tot profesor de fizică, coordonatorii unei reviste a elevilor cunoscută
sub numele SIGMA, o revistă
interesantă, atât prin formatul ei cât și prin conținut. Revista promova
elevii care aveau ceva de spus, dar și profesorii, indiferent de specialitate,
precum și acțiunile și activitățile școlii, elev-profesor, inclusiv pe
cele literare. Publicam creațiile elevilor: poezie, eseuri, piese de teatru sau
alte lucruri legate de cum și cât de creativi erau ei, dar și pe aceea care
reușeau rezolvau unor probleme mai deosebite de fizică. Revista a fost bine
primită atât de elelevi și de profesori.
La creațiile mele literare se adaugă
imaginile minunate ale locurilor pe care le-am văzut în plimbările mele prin
alte țări străine, dar, mai ales, locurile deosebit de frumoase din țara mea,
pe care am cutreierat-o, la pas, de la Marea Neagră, până pe vârful
munților înalți. Locurile acstea minunate din țară și din lumea pe unde am
umblat, după ce am ieșit la pensie, mi-au îmbogățit mult orizontul. Toate
lucrurile și imaginile minunate se reflecta și în poezia mea.
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare
literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi
scriitor?
4. Aș putea spune că m-a influiențat un
scriitor, cu o poezie aparte, Kahil Gibran, un scriitor exceptional. Poeziile
lui despre oameni, dragoste, părinți, copii (Depre Copii). Apoi cei care au văzut poeziile, prieteni cunoscuți, m-au
încurajat să scriu. Așa a început totul.
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi
gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste
condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre
scriitor şi putere?
5. Raportul dintre conștiință,
politică și găndirea liberă, este o mare problemă a lumii contemporane. După
mine omul care scrie nu trebuie să devină vasalul unui regim, cum știm că se
mai întâmpla, în timpul de tristă amintire. Poetul trebuie să fie critic la
ceea ce se petrece în societate, să nu devină sclavul puterii, atunci când se
află în contact cu ea, să nu o slujească decât în interesul oamenilor. Poetul
trebuie să fie liber sub razele de Soare, să străbată universul cu gândul sau
cu mintea. Libertatea conștiinței a fost întotdeauna ceea care a dat opere
literare de excepție. Libertatea trebuie să se vadă, să se simtă în creație, nu
să fie doar clamată în diverse ocazii.
Creația consider că trebuie să devină
oglindă a realității sociale la un anumit moment dat .
Starea social-politică a oamenilor se
impune, lasă urme și asupra omului poet.
Acesta nu poate să trăiască izolat, el
trăiește în societate și este influiențat de aceasta. Poetul ar terbui să se
implice mai mult în societate, chiar și în politică, indiferent în ce curent.
Nepăsarea dăunează întotdeauna nu numai lui dar și celor din jur. Poetul
trebuie să se impună prin opera lui, să devină plăcut omenilor, dar să nu le
facă pe plac. E bine ca poetul să aibă privire largă asupra oricăror
probleme sociale, economice, educaționale.
Lipsa de orizont va marginaliza mereu
gândirea poetului.
Vezi Eminescu care rezolva tot felul de
probleme, lucru care se vede în caietele sale Fiziografie I, Fiziografie II, în
care el rezolvă chiar probleme de fizică, de economie, de geografie dar se
manifesta și curentul politic la Eminescu. Aceste caiete au rămas ca niște
tratate științifice.
El a studiat problemele fundamentale ale
fizicii, ca magnetismul, conservarea energiei, electricitatea. Cred că Eminescu
ar fi fost mult mai mare ca viziune dacă ar fi putut să studieze și fizică
cuantică. Dezvoltarea largă a poetului îl face să vadă poezia în
străfunduri.
Desigur nu am putea spune că Eminescu că
nu a abordat în cele 44 de caiete păstrate la Academia Română, nu numai
probleme științifice, două caiete, după cum am văzut cu probleme de fizică,
restul fiind dedicate însemnărilor literare dar și celor de natură științifică,
economică și filozofică. După cum sublinia George Călinescu, poetul Eminescu
este cel mai cult dintre poeți. Așadar dezvoltarea poetului nu trebuie să fie
limitată doar la literatură. Poetul trebuie să fie creativ,
constructiv, obiectiv în gândirea lui să existe un jurnal de informații
culturale, istorice, economice, filozofice, literare inclusiv un jurnal
de sentimente.
Poetul este omul în care arde permanent,
un foc de cunoaștere, cu deschidere către achiziționarea de noi
cunoștințe, de cunoaștere universală.
În fiecare poet trebuie să existe un
atelier de lucru, în care să se afle toate mijloacele de care dispune la un
moment dat și pe care îl poate utila cu multe alte lucruri, dacă este interesat
de dezvoltare, absolut obligatorie.
Acesta este, după mine, poetul, așa îl văd
eu. Poetul nu trebuie să imite pe alții, chiar dacă are undeva un far
călăuzitor. Poetul admiră, iubește, urăște este un om ca și ceilalți oameni
doar că el are altă chemare. Chemare artei pe care o slujește.
Trebuie să spun că poetul este cel care
manifestă în permanență setea de cunoaștere străduindu-se să-și însușească tot
ceea ce a produs gândirea omenească, în limita posibilului, împărtășind cu noi,
ceilalți, toate aceste lucruri prin opera lui.
Poetul este cel care exprimă în cele mai
variate forme manifestarea spiritului său. Putem aminti aici caietele lui
Eminescu, pentru care ne exprimăm sentimente profund de admirație, pentru felul
în care poetul și-a făcut pregătirea intelectuală.
Eminescu se știe că urma să întocmească un
tratat de economie. Asta mă duce cu atât mai mult să exprim ca poetul trbuie să
fie cât mai inventiv, să aibă o gândire independentă, să găsească noi izvoare
creative. Să dispună de repere critice, pentru el dar și pentru ceilalti, dar
să facă asata cu noblețe, în limitele divergenței de vederi. Pământul este atât
de mare încât are loc toată lumea poeților sub Soare. Cu cât mai mulți poeți,
cu atât mai mai bogat și sufletul omului. Cred că poetul nu trebuie să fie
liderul suprem, dar cred că poezia lui care este intimă, o creație care
poate înfluiența pe cei din jur fie și prin corectiturine și prin eleganță.
Poezia e urmărită oameni în care se trezesc sentimente și care sunt stimulați
de poezia lui. Fără oameni poezia moare!
- CREAȚIA LITERARĂ-Primele cărți
În ceea ce privește creația mea literară
pot spune că explozia scrisului poetic s-a produs într-un moment în care
am fost un pic mai liberă. Așa am putut să redau din sedimentele gândurilor
care s-au adunat în mine câte ceva pe hârtia de scris, în poezie și de sub
formă proză, toată viața mea. Din creația mea câteva poezii au văzut tiparul în
antologii, îndemnată de colegii poeți cărăra le-a plăcut și au apreciat poezia
mea.
Multe nu au văzut lumina tiparului dar
este timp. Iată câteva din titlurile antologiilor.
1. Zborul frunzelor în ceruri, Editura Editgraph-Buzău prima
carte;
2.
Surâsuri înlăcrimate, Editura Vital
Prevent Edit;
3. Speranța în versuri, Editura Editgrph-Buzău;
4. Gânduri dintre anotimpuri, Editura
Hoffman;
5. Fel de fel de stihuri, Editura Hoffman.
Îmi voi prezenta o parte a creației cu
vorbele pe care le spune prof. dr. Rădulescu Mihaela în antologia Zborul
frunzelor în ceruri: ,,Creația sa este o proiecție nostalgică a zbuciumului
interior, e o confesiune lirică de o intensitate aparte. Poeta nu se
abandonează neantului, ea renaște asemenea păsării Pheonix, din propria ardere.
Poemele sale sunt emblematice în ceea ce
privește un spirit inzestrat cu putere și credință.’’
Poezia mea cuprinde versuri cu sentimente
dintr-un univers în miniatură, dar și din Universul macrocosmosului în care
poezia rezonează și se întrepătrunde cu sentimentele cititorului în
oricare timp din universul creației.
Poezia cuprinde frumusețea dragostei și a
iubirii care-l înconjoară pe om și cu care se contopește, dar și o călătorie în
plan vertical depășind marginile planetei, răscolind prin Univers.
Prin gânduri rătăciți căutăm,
Firul iubirii fericiți să înnodăm….
Înțelegerea față de inimă și iubire,
zâmbind neîncetat vieții, sărbătorind iubirea în noapte când se lasă bezna
adâncă la margi de mare unde valurile se sparg de stânci.
Alteori poezia face altare omului.
Il consideră zeul căruia i se închină.
Poezia
mea te ajută să urci treptat pe portativul livresc iată cum se vede asta
din versurile următoare:
Revolta pe timpul parfumat ;
Doar
timpul trece nimic nu s-a schimbat
Din
norii negrii, cerul a nins și a plouat…
Lăsa-vom timpul să scrie pe alei
Despre trecutul nostru florile de tei…
Opri-vom timpul în loc pentru noi
Să ne iubim cu patosul durerii…
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din
această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
6. Astăzi parcă se manifestă mai mult ca
oricând talentul în diverse forme literare, există talent la orice vârstă,
desigur timpul va fi cel care va cerne în funcțire de valoarea creației.
Admir poezia veche a poeților noști dar
admir și poezia contemporană care promite.
7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie
sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în
prezent?...Pe când o nouă carte?...
7. Nu cred în poetul la comandă și nu cred
că poetul va face progrese peste timp, există un moment în care poetul
explodează și aceasata se întâmplă la niște stimuli interni ai omului, care a
acumulat, și alți stimuli externi poetului, care conlucrează împreună și care
pot declanșa creația.
7 + UNU. În contextul celor
afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din
opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă
mulţumesc pentru înţelegere.
Ca la început…
Pe iarbă verde iubește-mă
în mijlocul verii,
Cunună împltită din flori de busuioc,
Ne țină iubirea în faptul
serii,
Prin iarbă în vraja
iubirii să joc.
Floare pură să-ți fiu
dimineață pe rouă,
În noaptea cu stele să-ți
fiu visul dorit,
Să-mi pui strălucirea de
Lună Nouă,
Pe chipul din noapte
dorit.
Pe cerul senin dacă norii
negri se vor ivi,
Din ei, să cadă doar ploi
calde de vară,
Iubește-mă în fiecare
zi,
Iar eu în fiecare seară.
Ne fie mai clară iubirea
în dulce sărut,
Fiorul dragostei de-a
pururi să-mi ție,
În seară iubirea, ca la
început,
Sărutul pe buze mi-adie.
12 mai 2015-05-12
Doar vise
Strâng visele în
mintea mea mereu
În noapte razele Lunii
argintii
Prind gândul tău de-al
meu,
Și zborul liber ne va fi.
Luna în noapte las-o să
vorbească
Să regăsim iubiri ce nu-s târzii
Cuvintele să
ne-nrobească,
Iubește-mă în fiecare zi.
S-avem privirea mereu mai senină,
Cu ochii minții să-ți văd
sufletul,
Ne fie calea o dreaptă
lumină,
În gândul meu, vei fi tu.
Vor curge râuri după
ploaia de vară
Va slobozi gândul spre
gândul tău,
Sădim iubiri în fiecare
seară,
În sufletul curat mereu.
Să fiu veselă ca iarba în
rouă pură,
Când visul iubirii în
noapte-i trezit
Să-ți fie sărutul ca o
arsură,
Pe buzele mele-adormit.
Să facem pat din flori
roșii de maci,
Din flori albe cunună de
mai,
În flori iubite, să mă îmbraci,
Cu dulce sărut în alai.
Iubim mai cu tărie al îngerilor sărut,
Alintul, fior de dragoste
să-mi fie,
Iubirea noastră, ca la
început,
Iar dorul, stelele să-mi
ție.
2016-04-11
Un om fericit…
Un salcâm
peste noapte a crescut,
Când un
semn de noroc am avut,
Noaptea
mi-nflorește în somn,
Cu mireasma
lui să adorm.
Din cer,
coboară îngerii în flori și valsează,
Ochiade
trimit, la geamul meu se așează,
În flori de
salcâm așezate-n ciorchine,
Mireasmă
dulce, trimit către mine.
Deschid
geamul îngerii se-așază pe patul meu,
Se ascund
prin gânduri și-n suflet mereu,
Îmbracă
norocul în zbor pe sub Lună,
În zare
zburăm împreună.
Norocul
sosește când nici nu gândești,
Ai zbura în
stele de-ai știi că-l găsești,
Pe mine
norocul acum m-a găsit,
Sunt un
om fericit!
În lucruri
simple tu fericirea-ți găsești,
Pierdută
iubirea, acum regăsești,
Se bucură
sufletul că este iubit,
Te simt ca
pe-un om împlinit
13 mai 2015-05-13, Slobozia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu