George Tei

“În poezie, rar mai găseşti versul clasic de valoare, sonetul, rondelul… Se “produce” poezie în vers liber care este mai mult proză... Le e greu poeţilor să scrie vers clasic? Nu ştiu! Gândesc că le e mai uşor să înşire cuvinte... De ce să-şi mai obosească creierul cu o rimă, ritm, cadenţă, metrică...”

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Răspuns: La mine, în prima parte a lucrat Destinul... Apoi, încurajat de realizările mele poetice, (prima poezie mi s-a publicat la un an de la apariţia mea într-un cenaclu literar), dorind un volum semnat cu numele meu. Şi, pentru că nu reuşeam acest lucru, de mai multe ori am gândit să renunţ la poezie. Dar, Destinul nu m-a lăsat din braţele sale. Atunci am decis să nu renunţ...

2.Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

Răspuns: La mine s-a întâmplat în anul 1983, după ce am fost operat de menisc. Într-o dispută fotbalistică, în curtea liceului “Eugen Lovinescu”, un tânăr de 17 ani ( junior la echipa de fotbal Steaua Bucureşti) m-a lovit la genunchiul drept. Am fost operat de un medic ce îşi făcea stagiatura la Spitalul CFR II Bucureşti. M-am împrietenit cu el. La terminarea stagiului am dorit să organizez o masă festivă la plecarea lui din Bucureşti. După o discuţie cu soţia mea, am convenit să facem tot ce trebuie pentru această întâlnire. În noaptea aceea i-am dedicat soţiei o poezie. La întâlnirea cu medicul Schreithofer Ludovic Iuliu am citit poezia. Layoş, cum îi spunea soţia lui, a spus: “ai talent, George!”. Încurajat de aprecierea lui am continuat să scriu…  

3.Care a fost drumul până la prima carte ?

Răspuns : Foarte greu ! Deşi poezia mea era apreciată în cercurile literare din Bucureşti şi “provincie”, deşi depusesem un manuscris la editura “Litera” unde, după cum se ştie plăteai apariţia unui volum. Chiar dacă fostul redactor şef al revistei “Cântarea României”, Liviu Cernăianu, care mă primea în biroul său din clădirea “Casei Scânteii” (întâmplător eram vecini de cartier) era redactorul ce trebuia să îşi dea ok-ul pentru apariţia cărţii mele. Domnul Cernăianu alesese numai vrei 38 de poezii. Întrebându-l cum de nu a mai găsit 6 poezii între cele 93 de poezii pe care le avea în mâini, a răspuns simplu: “domnule Tei, doresc ca prima carte a dumneavoastră să impresioneze, să fie ca o explozie…”. Am plecat cu tristeţea în suflet dar, după apariţia primului meu volum de rondeluri,în 1995, i-am dat dreptate.  

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

Răspuns: Am apărut într-un cenaclu literar în anul 1984, aprilie. Cenaclul se numea “Camil Petrescu” şi era condus de scriitorii Valentin Deşliu şi Nicolae V. Coban. De la aceşti oameni am învăţat ce înseamnă răbdarea, modestia, dăruirea… Apoi, mi-a fost aproape prozatorul Cornel Păunescu… Declar cu mâna pe inimă că la momentul acesta aş fi fost “oale şi ulcele” dacă nu mă sprijinea material când am avut nevoie… Aceste “însemne” încerc să le “semăn” în tinerii poeţi pe care i-am întâlnit, pe care i-am ajutat să-şi îmbunătăţească scrierile, pe care i-am ajutat să-şi vadă tipărit primul volum de poezii… Dintre alte personalităţi îi enumăr pe: actorii Silviu Stănculescu, Eusebiu Ştefănescu, Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Petre Moraru, Maria Ploae, Valentin Uritescu, Sorin Gheorghiu, Dan Tudor, Alexandru Pop – Văru’ Săndel, Dumitru Ioncică – directorul editurii “Uranus”,  Academicianul Alexandru Balaci – prefaţatorul primei mele cărţi, Academicianul Gheorghe Păun – prefaţatorul antologiei mele de autor, profesorul de la Academia de Arte Frumoase – Bucureşti, devenit Academician, Mircia Dumitrescu, Nicolae Breban, scriitorul George Stanca – prefaţatorul volumului “Bolnav de timp”, prof. Ion Rotaru, prof. Valeriu Filimon, George Ţărnea, Gheorghe Tomozei, Constantin Cubleşan, Ioan Hădărig, Ion Cristofor, Ioan Romeo Roşiianu, Dumitru Cerna, Ionuţ Ţene, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu… Sunt  mulţi cei cărora trebuie să le mulţumesc! Îi port în sufletul meu oriunde merg… 

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

Răspuns: Am învăţat de la Mihai Eminescu să nu credem în politicieni. Obedienţa faţă de această clasă socială duce la subjugarea conştiinţei scriitorului / cetăţeanului. Conştiinţa îmi spune să cred în oameni, dar nu în politicieni!

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

Răspuns: În general, literatura de azi s-a restrâns la câţiva poeţi şi alţi  câţiva prozatori ce reuşesc să se ridice la nivelul scrierilor / scriitorilor din anii ‘70 sau ’80. În poezie, rar mai găseşti versul clasic de valoare, sonetul, rondelul… Se “produce” poezie în vers liber care este mai mult proză... Le e greu poeţilor să scrie vers clasic? Nu ştiu! Gândesc că le e mai uşor să înşire cuvinte... De ce să-şi mai obosească creierul cu o rimă, ritm, cadenţă, metrică...

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

Răspuns: La poezie, nu cred că există o anume oră, o programare    prealabilă. Nu îmi spun că trebuie să scriu o poezie la ora H… Dacă pentru a scrie proză îţi programezi timpul, pentru a scrie poezie trebuie să ai starea necesară – tristeţe, bucurie, nedumerire… Spuneam la început că Valentin Deşliu îmi spunea să nu mă grăbesc… Desigur, se referea şi la timpul dedicat scrierii poeziei… “Când nu mai poţi să ţii  poezia în tine, aşterne-o pe hârtie”, mă sfătuia mentorul meu…

Referitor la proiectul meu apropiat, vă pot spune că în aceste zile îmi pregătesc o antologie a sonetului, antologie de autor.

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Răspuns: Vă mulţumesc şi eu pentru răbdarea de care aţi dat dovadă... Şi, pentru că sunt la antologia sonetului, le ofer un “eşantion”din sonetele pe litere:

SONET D

Din care parte drumul urcă-n jos,

Dacă iubirea lunecă spre Tine?

De-atâtea întrebări, între destine

Doar nemurirea va muri duios...

Dăm nopţilor şi zilelor senine

Doinirile acestui timp ceţos,

Dorind să înviem străvechiul os

Din tainicele, marile aldine...

Din amintiri ne întrupăm mereu! –

De ce târziul nostru nu suspină?

Dorim să fim acelaşi umăr greu

Din căutarea noastră spre lumină;

Dar, pentru toate-acestea, numai eu

Dau, înc-o dată, cuibul meu de tină...

București, ian. 2017